Poezie
amurg târziu
1 min lectură·
Mediu
despuiate de sensuri burniță rece
secundele îmi clopotesc în ram
a chemare la nunta neantului
și-aud cum urcă înspre creștet
șarpe perfid paralizându-și prada
durerile strămoșilor din rădăcini
îmi diluiază zilnic clorofila
cu ce m-or mai picta la anu…
ca un tâlhar pândind în noapte
furtuni de doruri și regrete
sinistre tatuaje-mi taie-n coajă
și-mi culcă măreția la pământ
femeie parșivă păcătoasă
m-a părăsit demult speranța iar
cârduri negre de ciocănitori visele
îmi scormonesc prin măruntaie
să afle unde mi-am ascuns iubirile
vor să mă cheme curând la judecată
că le-aș fi înșelat așteptările
roiuri de lăcuste cenușii
singurătatea tristețea și frica
îmi devorează-nfometate viitorul
jur împrejur e doar răspântie
și sângeriu îmi lăcrimează corola
nepăsătoare pădurea trece mai departe
slvare ce-și abandonează muribundul
o ceață densă coboară peste amintiri
și în oglinda plumburie a uitării
privesc neputincios cum frunze arămii
hrănesc cu mine toamna
001.306
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “amurg târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14060165/amurg-tarziuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.