Poezie
Perdant
1 min lectură·
Mediu
mi-am fost
biserică și demon
iluzia întemnițată în oglinda spartă
credinciosul ce nu-și găsește zeu
soldatul învins în toate bătăliile cu sine
frumosul pe care timpul a tatuat urâtul
umbra ce-l ține în sclavie pe cel adevărat
judecătorul lipsit de cumpăna dreptății
comediantul pe care l-a îngrozit râsul
visătorul bolnav de insomnie
bogatul mai sărac decât oricare altul
îndrăgostitul mereu sedus și părăsit
sisif ce-și poartă-n spate odiseea
optimistul de care speranța a fugit cu altul
poetul înecat în marea de cuvinte
înțeleptul bătut cu pietre de discipoli
ulisse cel înșelat de penelopa
jucătorul ce și-a ratat fiecare șansă
filantropul care și-a dăruit ortul
și fiu risipitor și oaie rătăcită
mi-am fost cel care nu mi-am putut fi
toți cei care au pariat pe mine
la roata vieții pieriți sunt astăzi
eu sunt perdantul absolut
când m-am născut am pierdut cerul
când am să mor voi pierde și pământul
dar cel mai mult mă întristează și mă doare
că te-am pierdut pe tine
001465
0