Poezie

Perdant

1 min lectură·5 mai 2014

Mediu

mi-am fost

biserică și demon

iluzia întemnițată în oglinda spartă

credinciosul ce nu-și găsește zeu

soldatul învins în toate bătăliile cu sine

frumosul pe care timpul a tatuat urâtul

umbra ce-l ține în sclavie pe cel adevărat

judecătorul lipsit de cumpăna dreptății

comediantul pe care l-a îngrozit râsul

visătorul bolnav de insomnie

bogatul mai sărac decât oricare altul

îndrăgostitul mereu sedus și părăsit

sisif ce-și poartă-n spate odiseea

optimistul de care speranța a fugit cu altul

poetul înecat în marea de cuvinte

înțeleptul bătut cu pietre de discipoli

ulisse cel înșelat de penelopa

jucătorul ce și-a ratat fiecare șansă

filantropul care și-a dăruit ortul

și fiu risipitor și oaie rătăcită

mi-am fost cel care nu mi-am putut fi

toți cei care au pariat pe mine

la roata vieții pieriți sunt astăzi

eu sunt perdantul absolut

când m-am născut am pierdut cerul

când am să mor voi pierde și pământul

dar cel mai mult mă întristează și mă doare

că te-am pierdut pe tine

001.480

Dumitru Sava. “Perdant.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14049062/perdant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.