reminiscenţă

chiar dăruită cu toate harurile oricâtă încredere ai avea în ea şi oricât de dragă ţi-ar fi nu întreba niciodată o femeie ce îşi doreşte de dorul ei vanitoşi fiecare visăm să fim masculul alfa mare foarte mare gugumănie bărbatul nu este totuna cu masculul primul hărăzit cu duh este multipotent celălalt dăruit cu virilitate doar se autoportretizează în testosteron uneori reuşeşte de cele mai multe ori nu când i se termină “vopseaua” ori culoarea moare talentul nu mai reprezintă nimic absolut deloc pe ea n-o interesează că în fiecare bărbat se sinucide un mascul doar puţini masculi ajung să fie bărbaţi incurabilă păcătoasă din fire îşi doreşte mai mult şarpele decât pe adam poiezia asta trebuia să se oprească aici dacă ar fi fost doar o poiezie adevărul e că eu scuipam până-n mijlocul gârli şi mă p....m de pe mal până la marginea apei aha am uitat... şi recitam “noi vrem pământ” pe vremea aia a colectivizării oi fi fost mascul ori doar băbat