gând despre mareşal

aţi auzit de polemologie geopolitică strategie dar să ştiţi că există şi o altă interesantă disciplină a domeniului militar mai ceva decât aceea pe care nişte moşi teacă au făcut-o celebră a lui “drepţi” “să trăiţi” “raportez” “am înţeles” “servesc patria” i se spune istorie şi artă militară pe care cu mare sfinţenie slujbaşii lui ares o învaţă şi o practică ca pe un crez ori o dogmă de-l întrebi pe unul despre ea nu prea ştie sau nu vrea să spună că e ritualul prin care celebrul baston din raniţa soldatului se moaie se moaie şi se tot moaie până devine baston de mareşal astăzi şi eu un fel de mareşal doar cu baston pentru că prin raniţa ciuruită a vieţii mi-am pierdut tresele meditez ca un simplu soldat pensionat şi constat cu amărăciune că această “artă militară” e cea mai nefericită fiică a athenei parte din zeii vremii o văd doar ca pe un fel de meşteşug al ospătării cu sângele a neştiuţi hefaistoşi ce le făuresc puterea dar ea rămâne o artă specială ce forjază caractere e măiestria cu care moartea sculptează în trupuri de soldat eroi şi martiri pe care de prea multe ori istoria îi mai împuşcă încă-odată - repetenţi profesori în etico-estetică îi etichetează drept criminali