secunda

adesea îmi spuneai mamă că eram un boț din care ochii mă izvorau iubire nu am secat mai curg încă în nerostire să-i fur misterului ceva precum un hoț mă tot strecor printre metafore și rime să mă curăț de-oi putea de-a tale vine și-n fiecare zi mai urc în adâncime cu disperare caut drumul către mine larvă harnică tot scormonesc în mină pepite sfinte să îmi îmblânzesc datul poate mi-or crește mamă aripi de lumină himeric efortul privește stau ca mutul nu știu descântecul șoptit de muza bună să pot opri secunda care-mi roade lutul