nedumerire

de o viață întreagă îmi îngrijesc lutul nu pentru mine ci ca să arăți tu bine oglinda însă tot mai des îmi zice slutul că mă gândesc ce o avea doamne cu mine de sunt după chipul și asemănarea ta umil întreb cum îi permiți să te jignească nu sunt eu același cum să conteze vârsta de-o sparg o să-ți salvez imaginea cerească mă încearcă însă o grea nedumerire când m-ai suflat atunci demult peste țărână nu să mă răcorești ci ca să-mi dai fiire din cel ce sunt știai ce o să mai rămână ce s-o alege oare de sfânta zămislire suflarea-ți eternă cum poate fi bătrână