monolog

uite mai deunăseară stăteam de vorbă cu dumnezeu între patru ochi exact așa cum te văd și mă vezi chiar aici sub cerul înstelat al curții mele eu gustam dintr-un pahar cu vin și el îmi turna nu se jena deloc că este dumnezeu nici pic de fiță îl mitraliam cu întrebări și nu-mi răspundea la niciuna doar mă privea asculta și dădea din cap aprobator la un moment dat m-am enervat și i-am zis bine doamne iertată-mi fie îndrăzneala dar n-ai nimic de zis fiule numai deștepții întreabă înțelepții cu umilință tac proștii însă cu superioritate confecționează răspunsuri fiecare mai absurd și mai fals decât celelalte adevărul e cuvântul care nu poate fi rostit nici măcar de mine de ce te zbați ce mai cauți dacă eu sunt aici cu tine doamne doar te verificam nu sunt sigur că ești tu bine faci dar nu cumva mai degrabă te temi că tu nu ești tu am tăcut umil pentru că numai deștepții pun întrebări dumnezeu a zâmbit m-a sărutat părintește pe frunte uite chiar aici rana asta de la cioburile oglinzii când s-a spart