Întâmplare de demult

să fi avut vreo trei - patru anișori pe atunci știu asta pentru că eram înțărcat soarele o luase razna exact așa cum spune și labiș din fântâni scotea lumea nămol ca un sinistru vrăjitor scăpase magia din hățuri o pâclă încinsă ca fierbințeala pâinii în cuptor se pogorâse și tortura spicele în lanul de grâu biete secerătoare cu poala fustei prinse-n brâu aidoma celor din celebra pictură sleite de efort însetate și cu ochii goi îngenuncheate ca-ntr-o rugă mută lângă snopi își răcoreau cu ultima transpirație hainele cea mai tânără dintre ele încă o copilă frumoasă cum nu mi-a mai fost dat să văd vreodată abia reuși să se târască la margine sub o tufă de soc o priveam cum își descheie cămașa albă de in și cu ultimele puteri își așează pruncul la sân de ostoială capu-i căzuse-într-o parte adormise un zâmbet misterios ori poate mistic îi lumina fața parcă se decupase fecioara din zidul mânăstirii o priveam hipnotic prin pâcla semistrăvezie simțeam cum sub arșiță îmi clocoteau măruntaiele și nu mai venea tata cu căruța să plecăm odată o cocleală cleioasă aproape îmi încleșta gura de sete ochii mi s-au împăienjenit și-am început să sug ca un vampir secătuiam pieptul sărmanei copile și pruncul plângea… înfometat pruncul plângea plângea de-mi țiuiau urechile ca sirena locomotivei nu îmi păsa că urletul lui se auzea până la cer sorbeam hain laptele fratelui meu ce nu s-a mai născut