Dumitru Sarcov

Multa filosofie s-ar putea face, Ioane, pe marginea optiilor tale despre /pentru neam, dar scumpa e apa, stii bine povestea Nistrului sorbit. Nu-mi pot permite sa o torn aici fara nici o socoteala, mai ales ca - stii bine, deseori ne bantuie cate o seceta de sa te fereasca Dumnezeu. Si atunci vinul e si mai putin si mai tare...
Daca am ajuns sa ne planga de mila papuasii care ne vad doar si permanent DIVIZAți.
Cum il vezi pe om asa si este, chiar daca el de fapt e tocmai viceversa de vicecarza.
Ia sa vedem din cand in cand si partea buna a lucrurilor, ce daca e timp de seceta, de unde sa mai ia moldoveanul si bucata cea de paine pe care sa o poata da la caine.
Din bucata mea de paine am hranit un om si-un caine..., si uite ce a iesit din asta.
Cine e vinovat?
Spune si tu ceva, Ioane, frumos si inaltator, despre papu as.

Astazi a plouat. Pentru prima data in primavara asta. Sfaraia pamantul cu toti mugurii imdodociti, de dor de-un strop de apa.
Si lumea buna de (si nu de) berbeci merge posomorata si incrancenata pe strazi - se uda la picioare si sunt stropiti de zoi de sub rotile troleibuzelor.
Vin Floriile cu soare. Cu Matisori gingasi. Noi tot zburliti si inacriti in aceasta primavara, ca si asta toamna, ca si asta iarna si ca vara trecuta.
Sa ajungem oare ca la vara sa nu mai fim berbeci?
Avem toate sansele.
Dar e mare pericol sa ne facem porci, Hriusa e talismanul lor national, si noua ne e de asemenea atat de drag.
Eu zic sa nu le mai dam in cap nici fratilor. Ca pe straini ii tot punem in san.
Sarbatori fericite la toata lumea, si ma bucur mult de fabula lui Ion care e si ea un sanitar in aceste zile cu soare in Basarabia (a plouat toata noaptea, acum trebuie sa iasa Soarele) si cu valuri de ape de ridica oamenii pe acoperis in apusul Romaniei.

Eu te-am înteles fără semne de puctuație; și nu pot explica ce am înțeles - Doamne ferește să dea textul la teza de simestru sau de bac, vreun pricopsit de inspectoraș, ca să fie comentat de elevi fondul de sentimente.
Chiar și bucuria posesiunii am prins-o de un colț, mai alunecoasă pentru mine, bărbat în floarea bătrâneții: și să îți păstrez
bucuria posesiunii
obosită obosită...
Mai mult m-am pătruns, tot bărbat, oricât de straniu, fiind:
obosită obosită
mă dădusem cu totul
nu mă mai aveam...
În continuare - este o expunere clară, \"biologică\". Ești superbă, poezie în final, bravo cui te-i trăit la tensiuni inalte - fie că te-a creat, fie că te-a născut doar.
Cu toată admirația

Aseara am trecut pe-o punte ingusta, aruncata peste Ichel. O punde de beton, un stalp aruncat peste apa cam din fuga pentru ca suprafata ii era cam inclinata si puteai sa aluneci usor in apa si fara a mai fi nevoie sa vina din cealalta directie alt tap care sa nu vrea sa dea inapoi...
Tapii pasteau linistiti pe cela mal si nu indrazneau sa porneasca pe punte in intampinarea mea.
Si era o frumusete si o pace tot Ialoveniul, si infloreau copacii, doar pe alocuri plutea miros intepator de vopsea proaspata, ca inainte de sarbatori; in rest - doar miros de flori si primavara.
M-am gandit si la berbecii lui Ion.
Si la Carol Malinescu, pe care tot l-am auzit zilele acestea cu o poveste. De primavara.
Cica oamneii buni ies acum primavara la prins pasari cantatoare; si folosesc in acest scop o colivie cursa. E din doua despartituri, in una pun o pasarica din cele de care ar vrea sa prinda, ii da graunte gustoase si o lasa sa-si ademeneasca suratele. Aceasta canta duios si vesel, bucuroasa ca are hrana delicioasa.
Suratele ei nici nu isi inchipuie ca acele graunte sunt plata pentru libertatea furata. Si intra increzatoare in celalalt compartiment al coliviei sa se infrupte din cele bunatati cantate de surata lor... Ramanand si ele asigurate cu de toate, private doar de libertate.
Cu totul altfel procedeaza soboloanii, daca le e dat unuia dintre ei sa cada in cursa sau sa dea de alta belea. Se zbuciuma si ii preintampina pe ai sai si pe cei straini prin toate metodele sonore si olfactive - elimina anumiti feromoni si tipa tipa tipa...
Dar las ca e si respingator sobolanul, inteligentul animal exemplul caruia trebuie sa-l urmam. Ce e de facut?..
Iar tapii de pe mal pasteau linistiti, nu s-au pornit nici unul pe punte sa se intalneasca la mijlocul ei cu mine, nici intre ei n-au incercat care e mai mare si mai tare.
E primavara si vine Patele.
Maine e Joia Mare.
Presafintitul spala picioarele preotilor la slujba deniilor.
Un simplu simbol, dar tot una ne invata un pic smerenia si aprecierea faptei aproapelui.
Sa ne dea Bunul Dumnezeu raza de lumina care nu ne ajunge pentru a putea iubi pasarelele, sobolanii... si pe aproapele.

Vin si eu, fara vreo poezie scrisa chiar de mine, dar cu cel mai mare interes si cu mare dorinta de a deveni cenaclist. Macar acum la ...batranete.

Ioane, ai văzut că ai și tu două... stele, n-ai rămas cu una cum te împodobise Elia. Doua, ca sa nu rămâi doar ...deputat. Știi că poți și să cazi, dar de pe un cal bun: dacă să ai ceva în frunte, atunci două!

Fii poete în proză înfumurat, îngâmfează-te cât îți poftește inima - fac și eu comentariu la comentariu - că Președintele tău nu prea conține literatură; poate realitate bolnavă din creiere (fără determinativ) de oameni cu atitudine, nu știu.
În orice caz, mulțumesc de subiect, mai pune și câte o expresie, vreun cuvințel din când în când și va fi chip să citim proza ta,
cu toata stima.

Debutant cu ...barbă, sunt de acord. Sau cel puțin mustață trebuie să aibă.
Oricum ar fi, e nou pe site, și a înviorat mult atmosfera. Îl îndemn să nu pună chiar tot ce are, să aleagă doar ce e mai fără pondere - în caz contrar blochează, perturbează, perecliteayă bunul mers al ...epigramelor de pe poezie.ro, și-i păcat: erau așa de ...începătoare!!!

In aceste versuri se spune despre omul nostru mai mult decat in toate memoriile si jurnalelle de calatorie ale străinilor despre locurile si oamenii nostri.
Nu demult un ziarist, tânăr, de la Iasi, fiind in criza de creație, a \"tras o fuga\" până la Chișinau si a publicat chiar imediat la întoarcere un opus cam po_negritor despre gropile orașului basarabean, cu ...gunoaiele si ...padurile \"neinghrijite\", dupa a lui parere, carora pe \"acolo\" li se zic parcuri.
De altfel, mi-am amintit imediat copacii dintre blocurile de la Podul Ros, care corespundeau mai mult descrierii facute de talentul ieșean parcurilor noastre... Si care n-au facut parerea mea despre frumosul Iași să pălească. Cum de altfel n-au avut efect nici râpile dintre Tătărași și căminele de pe Tudor Vladimirescu: orașul mi-a rămas drag și revin cu pioșenie la el.
Acum spun cu tarie - se vede ca acela nu a fost clocit la intuneric, de nu are lumina ce caracterizează pregnant romanul. Asa cum spune și Grigore Vieru, și are perfectă dreptate - pui de lumina. Cu atât mai luminoși cu cât se știe cum au fost clociți.
Dar las ca mai vine el, ziaristul nostru de la Iași, pe la Chișinau, și se umple de lumina. Altă șansă nu are.