Poezie

Ispite

1 min lectură·14 decembrie 2025

Mediu

Fluturi mii,

Cu aripi fin ascuțite,

Bisturie reci, otrăvite,

Cu seva dulce–amară

Din fructul căzut

Pe trunchiul înfrânt,

Își croiesc drum

Către suflet —

Muntele Sacru.

Dar piatra e tare,

Pădurea e deasă,

Vulturii aprigi

Își apără casa.

În cercuri plutesc

Sub pieptul de nori,

Ce scapără fulgere

Și tună cu ploi.

Se dau lupte grele,

Câmpia e plină

De vulturi și fluturi

Răpuși fără milă.

Miroase a fier

Strivit de apus;

Se-aude ca lupii,

Ca noaptea se vede.

Din vârf de Olimp

Privește tăcută,

Purtată de vise,

O dulce făptură,

Cu inima strânsă.

De cade cetatea

Ajunge ruine,

Iar mândra stăpână

Rămâne o slugă.

Dar piatra e tare,

Pădurea e deasă,

Și vulturii aprigi

Își apără casa.

00175

Dumitru Mocanu. “Ispite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-mocanu/poezie/14197507/ispite

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.