Poezie

Eva 19

1 min lectură·31 octombrie 2013

Mediu

Era o cale ce ducea la vie

Apoi pe valea merilor în sus,

Acolo-n taină, nimeni să nu știe,

O vară-ntreagă fără somn te-am dus.

Căci tatăl tău tăia păduri departe

Și mam-n alte zări țesea cărări

Iar eu, poet, te recitam prin noapte

Când luna dormea dusă-nalt în meri.

Prin ramuri păsări se sfădeau în șoaptă

Să nu-mi încurce rimele de foc,

Iar greieri beți de rouă noaptea toată

Rupeau viori cântând de nenoroc.

Acum pe-acolo vara-i ruginită

Și nopțile-s bătute de târziu,

Chiar dacă păsări, greieri mai recită,

Eu calea sus spre vie n-o mai știu.

002.614

Dumitru Mălin. “Eva 19.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14037853/eva-19

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.