Poezie
Eva 18
1 min lectură·
Mediu
Visez lipit cu fruntea de fereastră,
Călătorind prin vremea ce s-a dus
La cât erai de roșie și-albastră
Acolo-n poarta muntelui de sus.
Ce rochie de jar am strâns în brațe
Când ne-am rotit ca vântul printre spini
Nu mai știa nici iarba, să ne-nalțe
Ori să ne cearnă-n picuri-i senini.
Þi-ai descălțat sandalele de rouă,
Cămașa smulsă devenise nor,
Pădurea lângă noi s-a rupt în două,
Să cânte bete mierlele ce vor.
Acum, acolo muntele-i de piatră,
De iarbă părăsită și de spini,
Iar de mai trecem și noi câteodată
De-abia de ne privim ca doi străini.
002.440
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Eva 18.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14037851/eva-18Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.