Poezie

Eva 11

1 min lectură·16 octombrie 2013

Mediu

Și tot la Stremț, prin verdea verii luncă,

Pe lâng-un râu ce-aproape n-avea curs,

Din când în când așa un dor de ducă

Mă apuca și-adeseori m-am tot dus.

Când, într-o seară cu miros de floare,

Cu greieri beți bând rouă și cântând

Trecu pe-acolo, albă, plutitoare,

O fată, zveltă aripă de gând.

Venea, mi-a spus pe urmă, de la școală,

Dar o uitase drumul printre ierbi

Seralul era totuși plictiseală

Pentru doi ochi de cetină superbi.

Ce-a fost apoi, nu vă gândiți la rele

Căci eu eram profesor de iubire,

Am învățat-o lecții de la stele

Și de la iarba-naltă și subțire...

002.417

Dumitru Mălin. “Eva 11.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14037114/eva-11

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.