Poezie

Eva 3

1 min lectură·3 octombrie 2013

Mediu

Când totul era vrajă și răsfăț

Când stele-aveam pe buze-n loc de șoapte

Te-am întâlnit și vrut-am să te-nvăț

Din miază-zi și până-n miază-nopate.

Te-am dus pe brațe-n muntele cu dor

Iar când am coborât mi-erai mireasă,

Deși nu era vremea să mă-nsor

Dar nici să te mai las la altă casă.

O viață, ce-i o viață, două vieți,

Împletitură strânsă de destine

Þi-a trebuit drag mult ca să mă-nveți

Și mult drag mie să te învăț pe tine.

Acuma când se stinge ziua-n vânt

Când nu-i mai luminoasă nici lumina

Noi știm că fericirea pe pământ

Din dragoste-și hrănește rădăcina.

002.680

Dumitru Mălin. “Eva 3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14036468/eva-3

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.