Poezie
Deja-i o veșnicie
1 min lectură·
Mediu
În muntele de piatră, cu umeri grei de nori
E casa noastră, mamă, rămasă-nsingurată
Tu nu mai ești acolo cu pașii tăi ușori
Să-i mai deschizi fereastra, ori lanțul de la poartă.
Tu ești doar aer dulce, ești doar pământ amar
Þi-s ochii două frunze într-un mălin subțire
De-acolo neîmpăcate privirile-ți tresar
Când numele mi-l freamăți întruna cu iubire.
Deja-i o veșnicie dac-a trecut un an
De când te-ai dus la tata, demult însinguratul,
De-atunci prin curtea noastră doar un suspin orfan
Mai tremură-n răstimpuri și tulbură tot satul
De-atunci și norii parcă-s mai negri și mai grei
Chiar muntele se-nalță spre ei mai cu povară
Te uiți la anotimpuri și nici nu mai știi ce-i
O altă iarnă rece, o altă primăvară?
Iar casa noastră pare și ea doar un izvor
Din care curg în valuri tristețile prin zare
Nucul bătrân din coastă s-a prăbușit în dor
Mai are rost lumina și primăvara oare?
002.799
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Deja-i o veșnicie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14026843/deja-i-o-vesnicieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.