Poezie
Foaie verde de-un tăciune
1 min lectură·
Mediu
Azi voi merege iar în munte lângă brazii ce mă dor
Brazi crescuți din amintire și din ce putea să fie
Când un sat cu case-albastre și surâs îmbietor
Își purta desculț pe umeri scumpa mea copilărie
Știu că voi fi trist sub cetini ca un lup cu urlet stins
Ascunzându-mi neîmpăcarea de privirile străine
Că m-au prăpădit atâtea și atâtea m-au învins
Însă dragostea de-atuncea încă-n brațe mă mai ține
Tot așa se duce râul spre-un departe neînțeles
Iar deasupra lui seninul peste vârfuri scrie-altare
Numai vârsta mea bătrână dulce-amarul și-a cules
Încercând să deslușească ce-a pierdut și ce mai are
Foaie verde de-un tăciune strâns în inimă cu spor
Duce-m-aș la noi în curte, dar mă latră de la poartă
Câinele sigurătății răgușit și orb de dor
Că nu-i nimeni să-l alunge cum îl alunga odată...
001.342
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Foaie verde de-un tăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14016868/foaie-verde-de-un-taciuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.