Casa noastră, casă-amară

1 min lectură·13 octombrie 2012

Mediu

Ieri am fost prin munți, pe-acasă

Printre amintiri de-argint

Cu surori și frați la masă

Și cu-al mamei scump alint

Am trecut pe lângă-a noastră

Casă tristă fără grai

Nu sta nimeni la fereastră

N-a zis nimeni intră, hai

Porțile legate-nchise

Vechi grilajuri de mormânt

Unde zac atâtea vise

Lângă-un chip atât de sfânt

Dar nici visele, nici chipul

Nu mai sunt pe-acolo, nu-s

Cum se spulberă nisipul

Dus de vânt așa s-au dus

A rămas pustiul rece

Numai el mi-a șuierat

Nu te-opri în loc, nu-mi trece

Pragul, om înstrăinat

Și-am plecat, scânteie-n seară

Neștiut, necunoscut...

Casa noastră, casă-amară,

Pragul nu ți l-am trecut.

012.119

Dumitru Mălin. “Casa noastră, casă-amară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14015920/casa-noastra-casa-amara

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

"Porțile legate-nchise
Vechi grilajuri de mormânt
Unde zac atâtea vise
Lângă-un chip atât de sfânt"

superb!