Poezie
Nu îți simt prăpădul toamnă
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi mai pasă nici de ploaie, nici de frig, nici de căldură
Anotimpurile toate mi-s de-acum la fel de reci
Și-atunci, totuși, de ce oare mă tot cert cu toamna sură
Cum de-și ține murătura de timp vechi la mine-n beci
Cum de și-a golit butoiul cu vin roșu de văpaie
Cel cu-a dragostei beție întâmplată mai mereu
Și-acum doar singurătatea și plictisul se-ntretaie
Pe cărări tot mai înguste unde calcă pasul meu.
Nici nu vreau să prind de veste cum că iarna-i lângă poartă
Câinele ei mare, slobod, mârâie la mine-n drum
Dar cu lanțuri de speranță îl leg strâns să nu mă poată
Urmări și mușca-n voie, cel puțin nu chiar acum.
Și-așa zic mințind, nu-mi pasă, nu regret, n-am nici o jale
Că trecuta-mi tinerețe s-a scrumit ca frunza-n vânt
Nici nu-ți simt prăpădul, toamnă, din victoriile tale
Eu culeg albastre steaguri pe sub care râd și cânt.
001.213
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Nu îți simt prăpădul toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14015764/nu-iti-simt-prapadul-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.