Poezie
Când îți poți vinde dragostea și jalea
1 min lectură·
Mediu
De-abia mă mai gândesc la casa goală
Ce zace-acolo-n munte fără rost
Cu pragurile singure de smoală
Cu nimeni să-i mai fie de-adăpost
Cea mai frumosă și mai dragă casă
Cât mai știam că mama-i vie-n ea
Acum mi-e doar o rană friguroasă
Un dor pustiu ce pâlpâie-ntr-o stea.
Nu-mi vine să mă duc și să-i descui
Nici liniștea, nici zarurile grele,
Când știu că-n încăperi căldură nu-i
Din ochii însoriți ai mamei mele
Ar scoate-o la vânzare frații toți
Nici mie nu mi-e chiar de-mpotrivire
Deși parcă mă frâng sub plumb de roți
Și-mi sună a trădare și-a jignire
Vierule Grigore unde ești
Să ne-nganam amarul împreună
Că nu mai avem mamă la ferești
Că nime-n pragu-i vesel nu ne-adună
Că ne vom da iubirea la străini
Vom împărți câștigu-n părți egale
Adio, plutotoare rădăcini,
Ce bine c-am vândut ultima jale!
001.249
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Când îți poți vinde dragostea și jalea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14014631/cand-iti-poti-vinde-dragostea-si-jaleaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.