Poezie
Doar inima cu soare și senin
1 min lectură·
Mediu
În haină albă curtea-i îmbrăcată
Așa-s și pomii până-n orizont
În pieptul meu se-adună iarna toată
Aș vrea s-o scot de-acolo dar nu pot
Că prea vorbesc ninsorile amare
De-nghețuri fără-opriri și de prăpăd
Iar ochii mei privind spre înserare
Numai deliruri artice mai văd
Și pașii-mi tot pornesc dar nu mai pleacă
Simțind că nu m-aș duce nicăieri
Cu sania nădejdilor săracă
Cu-n mâine fără azi și fără ieri
Cu buzele crăpate-n vijelie
Și-obrajii arși de crivățul cumplit
Vai ție-mi strigă viscolul, vai mie,
Ecouri dau și eu spre infinit
Vai mie, albul tot de dinafară
Pe dinlăuntru s-a-nnegrit deplin
Doar inima mai are încă vară
Doar ea mai arde-n soare și-n senin.
001.434
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Doar inima cu soare și senin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13999729/doar-inima-cu-soare-si-seninComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.