Poezie
De ce înveți, de ce nu uiți să numeri
1 min lectură·
Mediu
Nebună minte de la tinerețe
Grăbit mereu și neștiind să-ți numeri
(Și neavând nici cine să te-nvețe)
Aripile ce-ți tot creșteau din umeri
Femeile ce-ți năvăleau în brațe
Că uneori nu le știai nici nume
Doar le-nhățai ori ele să te-nhațe
Te-abandonai, ca-ntr-un sfârșit de lume
(Aici cam minți puțin fârtat-mișele
Că alergai ca prostul după ele)
Paharele, la fel, nenumărate
Cu prietenii sau singur sub pământ
Beții cumplite ca un fel de moarte
Cum azi n-ai mai răbda nici chiar în gând
(Aicea minți cam mult mișel-fârtate
Că le mai scapi și-acum nenumărate)
Amară minte de la bătrânețe
Cu zile-ntregi în care să-ți tot numeri
(Având și ce și cine să te-nvețe)
Aripile ce-ți cad mereu din umeri.
001.344
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “De ce înveți, de ce nu uiți să numeri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13994554/de-ce-inveti-de-ce-nu-uiti-sa-numeriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.