Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Da, dar de unde dragoste

1 min lectură·
Mediu
M-aș duce undeva departe-n munți
Ori poate peste mări și țări străine
Numai să nu m-ajungă anii-mi muți
Și dragostea să fie iar cu mine
Să port în ochi o zare de femei
Cu trup de aer arcuit în soare
Pe toate să le-aștepte pașii mei
Să-mi videc câte-un dor cu fiecare
Niciuna să nu știe că-s bărtân
Să-mi pot ascunde mâinile și fața
Cum greierii-și ascund tristețea-n fân
Când peste-arcuș le cade groasă ceața
Ca-ntr-o adolescență să le scriu
Bete scrisori de-albastră-nchipuire
Și ele să-mi răspundă-ntr-un târziu
Cu vorbă mătăsoasă și subțire
Oh, fi-mi-ar munții, unde mă înalț
Când sunt legat de zid cu lanțuri grele
Iar dragostea și-a spart ulcioru-n șanț
Și-atunci nu-i vai de drumurile mele!?
001.340
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
119
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Dumitru Mălin. “Da, dar de unde dragoste .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13993033/da-dar-de-unde-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.