Poezie
Speranțele în zvonul lor neclar
1 min lectură·
Mediu
Spre orizontul roșu negrii nori
Se năpustesc în haite să-l sfâșie
Ca inima cuprinsă-adeseori
De stricăciunea timpului târzie
Ca dragostea lipsind din răsărit
Și din amurg lipsind și din amiază
De nu-nțelegi pe unde s-a oprit
Doar ieri era năvalnică și trează
Ca iarba foșnitoare-n toamna grea
Când se sfârșește-octombrie și pleacă
Și-oricât a fost de verde nu mai vrea
Decât să-și rabde uscăciunea parcă
Ca toate câte pier, câte dispar
Câte se șterg discret din ziua bună
Numai speranța-n zvonul ei neclar
Tot strigă să rămâneți împreună.
001.433
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Speranțele în zvonul lor neclar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13991961/sperantele-in-zvonul-lor-neclarComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.