Poezie
Cândva tot câine
1 min lectură·
Mediu
Azi joacă norii horă grea pe cer
Și-ascute toamna coasele-nnegrite
Doar eu c-o jale singură mai sper
C-o să mai ies întreg dintre cuțite
Doar anii mei cu șaizeci de-amânări
Își picură-n butoaie reci preaplinul
Să simt din bobul galben până-n nări
Cum s-a-nvechit și dragostea și vinul
Locomotivă sunt cu șuier lung
Prin ploile ce-mi zac demult în cale
De-mi vine ca pe-un câine să m-alung
Din pragul nemilos al casei tale
Și să alerg cu moartea-ntr-un vagon
Plin de moloz și mucuri de țigară
Oprind cândva, tot câine, pe-un peron
Din care-ai dispărut în trăznet vară.
001.192
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Cândva tot câine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13990689/candva-tot-caineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.