Poezie
Colind din Apuseni
2 min lectură·
Mediu
Și totuși mamă dorul meu de dor
Cuprinde munții îi desparte-n două
Și curge pe-Arieș tulburător
Spre-o lume albă tânără și nouă
De fiecare dată-n alt colind
Cântecul meu de dragoste răspunde
Acestui dor din care mă desprind
Și-aș coborâ pe văile rotunde
Ori m-aș opri pe-o laviță de lemn
În casa noastră ninsă de ursite
Să-i fac din nou copilariei semn
Să vină iar cu munți și cu colinde
Așa să ningă de să cadă-n râu
Întregul cer și depărtarea toată
Iar noi să colindăm până târziu
La nașterea luminii preacurată
Să fie iană-n miez de sărbători
Și să se-audă satul la fereastră
Cum și-a trimis feciori colindători
Cu glas dumnezeiesc să ne trezească
Să ies și eu pitic peste nămeți
Cu traista amintirilor în spate
Și să colind înalților pereți
Și ușilor de aur descuiate
Să iasă câte-o babă câte-un moș
Câte-un surâs de tânără femeie
Să-mi pună bani în pumnii friguroși
Și noaptea de colinzi să se descheie
De dorul meu pe care-l simt cum vrea
Să smulgă brazi frumoși din rădăcină
Și să-i îmbrace cu surâs de stea
Cu cântec cu belșug și cu lumină...
Și totuși mamă toate-s de folos
Câte se fac în lume cu iubire
Oh leru-i ler colindător frumos
Tu dorul meu copil din amintire
001.621
0