Poezie
Cu cer înveninat sosește toamna
1 min lectură·
Mediu
veninul pustiu al cerului
se prelinge încet
peste-nceputul de toamnă
păsările ici-colo cară în spate
umbre sau fremăt de nori
dar mie de toamnă de păsări
de nimic dimprejur
nu-mi mai pasă
pe mine mă arde o flacără harnică
scăpată din timpul distrus
în toate zilele lunile anotimpurile
câtea-au trecut prin sângele-mi viu
fumegând furioase
pe mine urletul rece al munților
mă-nnebunește
căci undeva acolo
în neființa înaltă a lumii
îngeri bătrâni și nemernici
beți de spurcate alcooluri
îmi pregătesc pe-ndelete mormântul
urletul rece și pustiu al munților
veninul cerului
mă-nnebunește
001.683
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Cu cer înveninat sosește toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13952336/cu-cer-inveninat-soseste-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.