Poezie
Cu viața pe moarte călcând
1 min lectură·
Mediu
mergeam încet pe stradă nici prea fericit
dar nici deosebit de părăsit de surâsuri
când deodată
am simțit că-mi pocnește moartea-n urechi
precum o petardă fragedă și îmbujorată
m-am clătinat în timp ce sub frunte-mi înainta
o stranie locomotivă de argint
trăgând vagoane încărcate cu prundiș albastru
orbeam încet și femeia de lângă mine
se dărâma ca un pod de trestie
împovărat de neliniște și singurătate
mi-am amintit de pământ de răcoroasa lui pernă
dar asfaltul putred
plutea ca un fald
pe sub mâinile mele atârnate
apoi lumea s-a rupt în două
ochii s-au despărțit unul de altul
vedeam într-o parte
un câine roșu mocirlos și-ngroșat
care urla-n întuneric
iar în cealaltă parte veverițele
stelelor verzi
ronțăiau spaima
aprinsă-n memoria mea destrămată
apoi din nou pocnitura din tâmplă
țâșnită-n ecouri ovale
vibrația revenirii
la o lume de-abia închegată
petarda s-a stins astupată încet de-nflorirea luminii
și gândul pe gând se-auzea
și viața
pe moarte călcând
a pornit mai departe
012.816
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Cu viața pe moarte călcând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13933788/cu-viata-pe-moarte-calcandComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PSPSPaul Gabriel Sandu✓Versuri puternice, imaginile controlate cu minutie, la fel si dinamisul ruperii celor doua lumi; daca insa imaginea ingrosata a cainelui se impune imediat, veveritele stelelor verzi nu reusesc sa transmita o imagine clara, sint prea multe elemente care nu stau laolalta. Ultima parte a poeziei, centrata in jurul infloririi luminii si a trecerii dincolo e insa cuceritoare!
0