Mecanism
Încăperea cu beculețe gri stă sprijinită ca un animal de curse în privirile lui. Își spune cuvinte în zornăit de chei, de uși și de butoane. Starea lui sufletească e o
DFdumitru florian-augustinNu poți spune că nu ești tu
Tăcerea îi îndoaie genunchii la piept, iar pieptul lui e un câine mut. Dimineața se trezește că bărbierește un străin în oglindă își inchide ochii și pleacă. Plecarea e doar o curvă
DFdumitru florian-augustinJoc cu mingea
Sporadice fragmentele de sare Aidoma sforilor ce împletesc pământul, Cu mingi ce înoată în marea întreagă. Cutiile deschise în dulcele miros Cămila trece prin urmele grele De nisip ascuns,
DFdumitru florian-augustinVârtej
E atât de mult frig Și-atâta ceață Prin găuri curg Cascade de achi sparți Nimic nu mai e alb Precum calea lactee Decât privită Prin găurile celorlalți La umbra ei Toți câinii se adună În
DFdumitru florian-augustinVibrație
Închise-n orizonturi Privirile se sparg În necuprinderea orbitei Descrisă fără umbră de cristal. Bolnavii copți cerșesc puroi Sub ei pământul, fermentația de noroi Din el ies păsări cu zborul
DFdumitru florian-augustinCădere
Craniile au început să cânte la pian Sub ele parchetul, pereții se prăbușesc Li s-a cerut lumină, Iar ele au scos pământul Din crustacee și din pești. Maritim teribilul antartic În atmosferă,
DFdumitru florian-augustinToxic
În jurul căii lactee Arhangheli de nisip Își curăță puroaiele în vânt. E atmosfera asta împuțită Monoxidele ne zboară prin plămâni În jurul lacului doar Corul avortonilor mai cântă Pe cer
DFdumitru florian-augustinClepsidre
Libertatea stă pironită în zare Cadavrele atinse de rătăcirea greață Se varsă-n fluvii Cu apa lor învolburată. Orbiți cuvântul cu șoapte sparte Uimiți privesc cuprinderea e goala De gesturi,
DFdumitru florian-augustinTremur
Pe suprafața lacului Doar bufnițele zboară Și demonii din sufletul unui cruciat. Cerul își ninge cutremurul Pornit-a necuprinsul Atavicul antartic Să zgârie fragmentele de sare În jur zbor
DFdumitru florian-augustinPunct de echilibru
Lupii se adună în calea oricărui Ascunși ca viermii temuți ies de sub coaste. Strigătele dau sens tăcerii Lumina apusă se pierde în tremur De sub rădăcini ies molii; eternitatea Se coase-ntre
DFdumitru florian-augustinRăzboi
Tăcerea se ascunde sub pașii grei de morți Săgețile se înfig în piept și cad Balaurii treziți din somnul lor de veci Se-nchid în solzi Afară totul gri. Copiii de părinți ca niște ghiare
DFdumitru florian-augustinÎncercuiri
Nimicul nu se mai scurge Se facea așchii sau silabe Ca pletele de fete ce le aduni din vânt Când tancuri trec și avioane Și nu rămân în urmă Decât nespălatele, Nemaivăzutele fețe de om Cu
DFdumitru florian-augustinDemență
Adesea parc-ar ieși copii, Cu noaptea ce se joacă prin capetele lor Balaurii nu le dau pace Prin uși, prin case, prin pașii din pridvor. Călcați copiii si greutatea mersului! Năucitor ecou, să
DFdumitru florian-augustinInversul
Admir rahitica idee într-o lumină pală, Ascunsă printre sfeșnice; gândacii nu mai dorm Se suie pe ferestre privirile lor cuprind Un paradis… e descompus. La mine în ureche se-mpreunează
DFdumitru florian-augustinFără titlu
Stăteau în vârful unei dune doar cei ce nu fuseseră uciși de drumul lung, pribeag nisip și călător la fel ca vântul… pe pleoape ce-n gând se depășesc. Ei se-aruncau vrăjiți în jos cu
DFdumitru florian-augustinTensiuni interne
Apele pătrunseră materia bolovanului Până în cele mai mici colțuri ale ei. Acum încerca să-I cuprindă și spiritul Pentru cunoașterea și
DFdumitru florian-augustinNașterea luminii
Pietrele făceau scântei, Era momentul când Destinul plictisit de existența nesfârșitei inerții Își modifica cursul. Aerul era încă rece, Mincinos în lumina tainică alb-negru. Nu se anunțau
DFdumitru florian-augustin