Poezie
Nașterea luminii
1 min lectură·
Mediu
Pietrele făceau scântei,
Era momentul când
Destinul plictisit de existența nesfârșitei inerții
Își modifica cursul.
Aerul era încă rece,
Mincinos în lumina tainică alb-negru.
Nu se anunțau zări
Sau venirea vreunui Mesia,
De aceea privirile mai erau încă aruncate,
Pur și simplu, în forma unor 360°,
Cerc în ființa recompusă
După alte criterii ale psihanalizei freudiene.
Apariția destul de vagă
A răsturnării de situație
Începuse a opune rezistență.
Ea aduse o altă lumină,
Temporală, mai clară,
Cu o origine ruptă din scîntei,
Înlocuind Lumina difuză
A stelelor de până atunci.
Doar cele 180° rămase
Alterau vechiul stil de a privi.,
Închiseră toate formele de existență,
Chiar și noile raze de lumină
Ce-și ascunseră puterea până atunci,
În cercuri concentrice,
Înjumătățind
Sferele din subconștient
Și valoarea de existență.
002.101
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
dumitru florian-augustin. “ Nașterea luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-florian-augustin/poezie/135741/nasterea-luminiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.