regrete după umbra strămoșescă...

sunt o luminoasă umbră.
unde mi-e deșertul sorții
casei mele fară umbră
mult prea deasă în umbra morții?

\"o luminoasă umbră.
unde mi-e deșertul sorții
casei mele fară umbră
mult prea deasă în umbra morții?\"
(Stefan Ciobanu)

stiindu-te un om integru
catrenul tau ma apasa
ca-mi descrii dracul de-acasa
nu umbros ci foarte negru

toti avem dracii acasa parerea mea este ca trebuie sa ii transformam in ingeri.
frumos raspunsul dvs.va doresc numai bine.(eu si dracii mei neimblanziti):)

Pe pământul arăbesc
Trec soldați prin voia sorții
Și când văduve găsesc
Se iubesc cu umbra morții!

\"Pe pământul arăbesc
Trec soldați prin voia sorții
Și când văduve găsesc
Se iubesc cu umbra morții!\"
(Bodea Emil Felician)

Emile, sa nu fim tristi,
ca de-i prind pe catanisti
vaduvioarele vioaie
castiga multe razboaie

Unde-i strămoșeasca umbra
Plină de gagici și deasă??

Cu umbra ta voluminoasă,
Pe toate le-ai putea
cuprinde și avea
dar nu mai ești demult acasă.

Nea Genu, ce facem cu rezerviștii ?

Capul ce se pleacă
Sabia nu-l taie!...
Nici nu intră-n teacă
Dacă se-ncovoaie !

... ce lucea in soare ...
moștenire strămoșească...{umor sumbru..dar real)

Umbra-mi,azi,in grădină,
Săpa de zor,cu sapa-n mână,
Zic,ooo soarta nu mi-e așa sumbră,
Cât pe pământ mai fac o umbră.

Și tot de azi mi-e foarte clar,
Că îi fac umbră in zadar,
Am mai ințeles și drama,
Că-mi lipsea pe cap năframa.

Pentru a doua,profilată,
In lumina de la soare,
Ce lucea,fiind dotată,
cu o coasă in spinare.