pastel-rugăciune cu post scriptum

\"Draga, sunt un pasaroi si la tine vreau s-ajung
Ploua-n curte, iara eu de juma\' de ora iti dau roata\".
Dupa un preludiu lung
Pasarica-i uda toata.

pastelul...

la temperatură mică,
fi\'nd iarnă, un pițigoi
pe gard cu o păsărică
face ce-am face și noi

_MITICA GENUNEANU_

Am inteles

Inteleg acuma, cum ca
Fiintele mici, infame,
Ca si noi, sunt iar la munca,
Scriu si ele epigrame...

\"Draga sunt un pasaroi si la tine vreau s-ajung\"
(Dan Norea)

un vlajgan de pasaroi
pe Dan la-a lui pasarica
prizandu-l cu-ocaua mica
i-a zmuls fugi ca vai de noi

un vlajgan de pasaroi
pe Dan la-a lui pasarica
prizandu-l cu-ocaua mica
i-a zmuls fugi ca vai de noi
(Genu)

Are dreptate Genunica
Cand toata treaba era tzutz,
Stam cuibarit la pasarica,
Apare sotul ei - un strutz !

sotul cu mania-i, oarba,
a facut ca tipul tut
ce era pe-atunci Danut
sa-i dea cadou parul, barba...

sotul cu mania-i, oarba,
a facut ca tipul tut
ce era pe-atunci Danut
sa-i dea cadou parul, barba...
(Genu)

Păi chelia-i o năpastă
Ce-mi vine de la nevastă
Că-n momente delicate
Îmi împinge capu-n spate.

Barba este ca de nea
Tot de la nevasta mea.
Atâta mă cicălește
Că zilnic un fir albește.

Salut, Dumitru Cioaca-Genuneanu, poezia e structurată bine (\"adică ticluită\"), însă tema e atât de comună, fiindcă e atât de comun să vorbești de sex în zilele noastre, fără rușine, parcă am vorbi despre obișnuita cafea de dimineață. Lumea de astăzi e virusată de această \"ciumă orgasmică\", peste tot unde vezi numai de asta se vorbește, numai asta se face; și ar trebui să știi că animalele fac împerecherea pentru perpetuarea speciei, iar \"homus obsedatus\" o face din plăcere, când aude de perpetuarea speciei se cară crăcănat. Este atât de scârbos că arta a integrat actul sexualul în compoziția sa, iar astăzi, nu numai că există literatură pornografică, dar literatura a devenit însăși o \"ponografie\". Poate mă acuzi că sunt cu gândirea în urmă cu cinci sute de mii de ani, dar atunci, pe timpul dinozaurilor existau \"păsărici\" de alea mari, gigante, răpitoare care alergau toată ziua triburile de oameni primitivi, așa că nu mai aveau tipm de sex, se abțineau ca să-și salveze pielea și viața...

Emilian,
Desbaterile literare despre sex in tarile crestine care au inceput sa fie mai aprinse cam acum o suta de ani s-au datorat si se datoreaza faptului ca acest subiect a fost tabu dupa instaurarea crestinismului in Europa. Vechii greci si vechii romani aveau o atitudine mult mai normala fata de sex. Statuile Afoditei si ale lui Adonis in toata splendoarea nuditati nu trezeau in privitorul antic nici ganduri de rusine nici ganduri murdare ci numai ganduri de admiratie fata de frumusetea corpului uman. O data cu instaurarea crestinismului ca religie oficiala asa ceva nu a mai fost permis. De ce? Fiindca era o directa referire la pacatul original care ne-a facut sa pierdem paradisul. Au trebuit sa treaca peste 1500 de ani si sa vina Renasterea pentru a se redescoperi ce anticii stiau de mult: corpul uman tanar e cea mai frumoasa opera de arta cu care am fost inzestrati, menirea acestei opere de arta este sa se repete prin multtiplicare, actul sexual este la fel de necesar ca aerul pentru existenta vietii. Intemeietorii hinduismului au introdus actul sexual ca obiect de cult in religia lor, exista temple ridiacte cu milenii in urma in care exista statui reprezentand cupluri in acte sexuale foarte explicite.
Ele impresioneaza puternic si creiaza controverse in vizitatorii europeni nu in cei indieni care le vad de cand se nasc. Ceeace vreau sa spun e ca interesul deosebit in discutiile despre sex e cu atat mai mare cu cat presiunea de a fi suprimate este mai mare.
Si acum inga un gand care nu este al meu ci luat din autobiografiu unui mare regizor american, Frant Capra.
In toate filmele lui zicea marele regizor sexul este aprope inexistent fiindca e un act banal si de scurta durata. Sunt insa prezente toate sofisticarile, toata ingeniozitatea, toate jocurile pline de rafinament care duc pana la urma la un act sexual. Lucru acesta e mult mai greu de facut intr-o opera de arta decat o descriere a actului prin cuvinte mai mult sau mai putin deochiate. Uni insa o fac cu brio si eu ii consider pe acestia mari artisti.