Odă
Mă lumina și ieri această limbă,
Mă încălzea și-atunci această țară
Și niciodată, nu m-au lăsat să simt
Uriașa lovitură.
Azi simt. Eprea înveninată rana:
Iadul cald îmi stăpânește
Ce fără rost,
să scriu acum
cuvinte noi pe-un drum
călcat de-acelaș prost...
Ce fără rost,
traim de mult,
un chin mai mult,
si-acelaș prost...
Ce fără rost,
cu toții cât un mut
strigăm
Clipa
Ieri am prins în palme o clipă.
Avea fusta lungă,
puțin transparentă
cu care-și ascundea
picioarele albe,
ca o copiliță jenată.
cât de mult vroiam
să-i ridic fusta
și să-i mângâi
Uneori, sânt o pană
în gura unui vânt,
alteori, sunt un gând
întins pe-o pernă.
Și ce-aș alege?
Să trag mereu de vânt?
sau, s-adorm, mâncând
din perna moale...
Dar, umbra ce
Nerușinarea
Azi când mă uit în ochii tăi,
în care ții întemnițat păcatul,
devin mai bun decât toți frații săi...
și mâna-mi vâr în foc să scot pe dracul.
După un rând de lupte grele,
eu cu păcatul
