Poezie
Nerușinarea
1 min lectură·
Mediu
Nerușinarea
Azi când mă uit în ochii tăi,
în care ții întemnițat păcatul,
devin mai bun decât toți frații săi...
și mâna-mi vâr în foc să scot pe dracul.
După un rând de lupte grele,
eu cu păcatul tău și tu cu-al meu,
mă uit în ochii tăi ca și la stele:
prin gol în golul mărginit de eu.
Azi de nu ar fi păcatul,
să-l despicăm până-n călcâi,
n-am pierde oare simțul
nerușinării omului de-ntâi?!?
15iulie,2002.En.
pentru Lia.
Azi când mă uit în ochii tăi,
în care ții întemnițat păcatul,
devin mai bun decât toți frații săi...
și mâna-mi vâr în foc să scot pe dracul.
După un rând de lupte grele,
eu cu păcatul tău și tu cu-al meu,
mă uit în ochii tăi ca și la stele:
prin gol în golul mărginit de eu.
Azi de nu ar fi păcatul,
să-l despicăm până-n călcâi,
n-am pierde oare simțul
nerușinării omului de-ntâi?!?
15iulie,2002.En.
pentru Lia.
001.736
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Cantea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Cantea. “Nerușinarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/poezie/22781/nerusinareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.