Poezie
Spovedanie
În abator...
1 min lectură·
Mediu
A. 1
Abjecțiile îmi fierb în conștiință,
înecând abisurile văi în abces...
abdic abraș de la tronul urcat pe viață...
și la gândurile-mi toate îi dau acces
unui umil abate, ce se ascunde-n abație,
la fel cum se ascunde-n boarfe o femeie...
O parte abil și-o alta abiotic...
merg la abate, parcă spre abator fricos,
îl văd ascuns în absida de abanos
și tutu’mi pare un abracadabrant nimic...
mă așez abraș în fața cuștii lui,
așteptând-i o ablațiune corpului...
Cu mici aberații în sunetele unui acatist
încâlci-am jurații ce mă aveau ca inculpat...
de pe abajurul conștiinței încep să fiu inundat
cu raze luminoase ce-mi dau o impresie
de ablefarie,
Ce mă făcea apt de-o nouă, mult mai mare nebunie...
18februarie,2002.Ch.
083.818
0

(vezi reclama mcdonald!)
auzi? tu le citesti chestiile astea inainte de a le pune pe site?
please raspunde-mi ca sa stiu ce e de facut.
concluzie:introspectia reziduala concatenata invariabil pe reminescentele aleatorii coroborate cu decrepite emulsiuni caduce (sic!) - na, ca m-am spart in figuri...
ignorantul de serviciu, mat.