Sodoma

Am vrut o orgie,
Cu carne și vin.
Sodoma-i pustie...
Infernul...

e plin. – imaginea de aici pare a fi un mod de existență, jocul cuvintelor duc la o stare, iar simbolistica infernului și a Sodomei, spun totul, fantezia controlată de autor: o orgie,
Cu carne și vin, libertatea versului presupune totuși disciplină cuvintelor

Nu-mi bateți în porți
Cu rime și frici.
Poeții sunt morți,
Doar eu...

sunt aici. – poezia e spațiul în care autorul creează stări, e aici un joc al minții, într-o lume proprie existentă în mintea autorului, unde lucrurile au altă formă, altă față, decât în realitate, de asta ne și spune: Doar eu... sunt aici

E raiul pustiu,
Infernul aidoma.
E vineri târziu,
Sunt toți...

în Sodoma.- Aici în acest joc de cuvinte, termenii nu-și pierd autonomia semantică, aici este anulată granița dintre realitate și imaginație: E vineri târziu, Sunt toți... în Sodoma

Abia acum m-am uitat să citesc și ceva despre autor, dar...interesant este că ești la prima postare pe agonia(?, din această cauză m-am întors să-ți spun un: Bun venit!

Muzele să te poarte pe brațele lor, dar nu uita că de cele mai multe ori trebuie tu să le petreci peste ape și vânturi!

\"Trec lebede-n stoluri,
Zburând nicăieri,
Cu mici suveniruri,
(Sunt pline de goluri)
Din coma...

de ieri.\"

O alternativă, poate, la un vers care nu are rimă, într-o poezie frumoasă și plină de muzicalitate.

Bine ați venit!

De acord cu d-na Maria P, nu am numic de adaugat, poezia curge perfect si este incadatra de imaginea Sodomei pustie la inceput si apoi populata cu locuitorii tuturor extremelor universului, dar senzatia finala nu e aceea a multimii care mai poate fi salvata, ci o spaima nedefinita de inceput de Apocalipsa.

Frumos si infiorator. Felicitari! Si ne mai citim. F.Abel