Poezie
Acceleratul de Constanța
2 min lectură·
Mediu
îl mângâia ușor obscen,
pe ceafa lui de ceferist,
eu fredonam Lili Marlene,
el un tropar de manelist.
noi trei la clasa navetist.
și mă privea c-un ochi banal,
căprui, ușor condescendent,
eu miroseam a Fleur du Mal,
iar el a ipsos și-a ciment.
noi trei într-un compartiment.
dar ea... mă sugruma privind.
cu ochiul lubric, indecent,
cu dresul rupt și plescăind
cu limba rujul de pe Kent.
noi trei într-un vagon dement.
am tras în gară la Fetești,
el a fugit să-și ia coniac,
ea mi-a zâmbit a cine ești
și-a ce semn ești în zodiac.
poate balanță, poate rac...
tricoul roz, prea decoltat,
pantof cu toc aproape cui...
pentr-un minut n-am regretat
că n-am prins loc la clasa-ntâi.
noi doi in tren, el încă nu-i.
dar s-a întors zâmbind nătâng,
c-o sticlă-n palma de matroz,
ea mă striga cu sfârcul stâng
surprins erect în bluza roz.
noi trei și damful de moloz.
la Medgidia a căzut...
răpus, s-a sprijinit în cot.
dormea cuminte pe șezut,
răpus de sticla de borhot.
noi doi, privindu-l a complot...
m-a dus de mână prin vagon,
spre epilogul iminent,
avea pe fese un dragon
și-un geamăt mult prea imprudent.
noi doi intr-un compartiment.
a înghițit, apoi zâmbind,
s-a șters de ruj, s-a așezat
și m-a rugat să îi aprind
ultimul Kent. și l-am fumat
noi doi într-un vagon turbat.
023118
0
Mi-a plăcut. Bună ideea cu \"tușeele\" dintre strofe.