Poezie
Hai sa murim iubito
1 min lectură·
Mediu
Hai să murim iubito!, e-un timp atât de pur
C-abia adie vântul sub nepătat azur
Și-n ramurile grele de floare și lumină
Doar păsările-și cântă iubirile-n surdină
Hai să privim senini spre florile ce mor
Spre vestejirea ierbii din verdele covor;
E-o feerie-n moarte, de neînchipuit
Mai pură ca-n renașteri, mai sfântă ca în mit.
Ne legănăm cu moarte în efemerul zbor,
Un fâlfâit de aripi ca norul trecător
Ducând de-atâta vreme cu nesecatu-i zor,
Suave melodii înspre tărîmul lor.
Să ne iubim acum mai mult ca niciodată
Când moartea-i doar senină și binecuvântată
Și să lăsăm în urmă fără de patimi anii...
Hai să murim iubit-o! Au înflorit castanii.
023051
0
Spre vestejirea ierbii din verdele covor;\"
prea adolescentin, prea siropos. vine o vreme cand subconstientul citind asimileaza, apar momentele de deja-vu citind texte asemanatoare pe urma si dupa ce momentele de deja-vu trec stii ce urmeaza ? plictiseala. te cam plictisesti sa intalnesti aceleasi imagini in poeziile siropoase. adica give me a break. ma gandesc la cantecul din clasa intai pe care l-am invatat:
frunze ruginii cad pe carari se intorc cocori spre alte zari. pana si asta pare sa sune mai bine.