Dumitriu Florin-Constantin

Don Juanul saitului agonic de poveste,
Va face dragoste din seară pînă dimineață...
El poate chiar acum să ne ateste,
Cum violează și un cub de gheață

Cu nemurire clipa se împletea în noapte,
La ziua ce-o sa vină cu ale tale șoapte,
Am coborît la pieptu-ți ce toarce a iubire,
Și ne-am simțit copiii cei minunați din fire.

Noi te-am prelins în suflet cu cîntec-clopoței,
Și ne vorbea Maria... era doar glasul ei,
Iar negura topită era de prea-lumină,
În gînd, în fapt, în toate și luna prea senină.

Așa pornit-am drumul cuprins de liniștire,
Erai cu noi de mînă și dăruiai iubire,
Erai regina noastră, noi paji printre mireni,
Iar heruvimi, în cale, urneau din loc bușteni.

Am sîngerat o clipă, să primenim culoarea,
O doină în amurguri ne poartă și chemarea,
În ochi vorbea lumina cu liră de caval,
Și noi am fost în ceruri primiți medieval!

În mîinile Mariei stă astăzi toată taina,
Culorile cîmpiei și curcubeul-haina,
Cu sufletul pereche în germen de văpaie,
Am colindat castelul lui Dumnezeu-odaie.

În palmele aride a despărțirii frust,
Mai lungă pare calea și timpul mai injust...

Dacă Luminița are cununia civilă, Florr îi dorește Casă de Piatră! Pe de altă parte cu părere de rău, deoarece rămînem la capăt de tunel fără lumină dar cu multă dragoste și speranță că măcar Luminița și-a găsit drumul.:) Maria, în text am pus multă dragoste și îmi pare chiar rău că nu am fost cu voi să \"mă izbiți\" de Pietrele Doamnei așa cum îmi zicea maestrul Diviza pe primul text despre voi. Ion mi-a mai spus, că e neterminat dar, că vine cu o continuare. S-a ținut de cuvînt și nu puteam să vă scap așa... cu una cu două. Lăsînd la o parte sarcasmul pe care l-ai observat în text, satira este un gen de care lumea a învățat să fugă. Este o procedură generală a omului. În vest ea nu prea mai există, iar la noi în mare parte este blamată. Pe mulți îi supără și este considerată jignitoare. Știu că au mai rămas \"dinozauri\" care pot aprecia acest stil, dar eu am încercat să vă dedic totuși această satiră cu tot sufletul și cu toată dragostea pentru frumosul cenaclu de sub Pietrele Doamnei. Nu comentariile la acest text m-au făcut fericit ci gîndul la voi. Mulțumesc Maria! Mulțumesc Genuneanului și tuturor celor care au citit acest text și l-au apreciat ca atare. p.s. Victoria știm noi cine este... :)

Ca să îl contrazic puțin pe meșterul Genuneanu, conceperea unui bun haiku îți cere un pic mai mult decît precizia matematică. Îți cere o excelentă analiză și sinteză a esenței. Îți cere un bun echilibru dinamic al cuvîntului. Și mult suflet. Pe această cale mă înclin în fața capacității dumneavoastră de a face acest stil atît de apreciat și vă doresc din suflet, mulți ani deacum încolo să ne încîntați cu ceea ce dumneavoastră faceți atît de frumos! Multă sănătate și împlinirea tuturor dorințelor! Drag FLORR!

Eschimoasa... adulterul,
Îți spunea că-i dezghețat,
Însă tare ca eterul
Te mîndreai adiabat:
-Nu e om în lumea asta,
Genuneanu este-n fapte,
Eu pe ger și cu \"Năpasta\",
Mă joc șase luni pe noapte!

Răzbunarea este gata,
Cînd un mare eschimos
Te roagă să-i iubești fata,
Dar tu ești țeapăn... pe jos.

Te duci pe la eschimoasă,
Ca să nu stai bleg prin casă,
Și să simți o apăsare,
Că-n iglu, țeapănă-i tare...

Iară Genu, pinguin,
Cum era mai sanguin,
Și-a vîndut pe-un ou și fracul
Și-arăta negru... ca dracul!

Cînd vorbim despre mării,
De Mihai se pomenește...
E călare-ntre cei vii,
Și mă bate... englezește!:)

\"cin\' pohteste la dracoaice,
afle, dara, ca sunt caste,
rusinoase si cam proaste,
hermafrodite, nu afrodisiace\"
(de Jigaranu Adrian)

După ce l-a ostoit
O drăcoaică-n poligon,
L-a drăcit ca un iubit,
Și l-a-mpins ca pe vagon! :)

Vin\' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Căci de vin și beau oceanul,
Tremură și Genuneanul!

p.s. Genule! Eu cînd vreau să-mi fac ziua mai frumoasă vin să-ți citesc postările. Ești un medicament prețios... Uneori ca un drog și de aceea sînt tot timpul cu gura pe dumneata. Dacă te-am supărat cu ceva, sînt prostii și cred că ți-ai dat seama. Drag FLORR!

Doi draci, mai negrii în culoare,
Se joacă lîngă oala-ncinsă,
Unul e negru de la soare,
Iar celălalt de mina stinsă.

Un epitet și-un cartofor,
Jucau brichete la o masă,
Din abataj, în abator,
Furau lumina de prin casă.

Scriau ca iapa măseloasă,
Catrenele se păruiau,
Pentru junica cea mai grasă,
Și pentru steaua ce n-o au.

Și cum scriau despre dorințe,
Și despre-al lor cumplit \"Known-hown\",
Primeau în cap coji de semințe,
Iar ei, din coadă, tot dădeau...

Poate ai puteri de mag,
Însă eu am un \"Baltag\",
Iar, cum prost și slut nu sînt,
Pe un mag, nu-l văd ca sfînt!:)

Nu mă scutura Mitică,
Fiindc-o nucă-n cap îți pică,
Și n-aș vrea nici cu-n ciorap
Să rămîi mai scurt de-un cap! :)

De-i piciorul important,
Nu de-agonici îmi e frică,
Eu... cadavrul ambulant,
Îl fac și pe nea Mitică! :)

Drag FLORR!

(după “Șapte zile care au zguduit... munții (2) de Ion Diviza)

SATIRÃ

p.s. studiu de caz fantasmagoric


Să continuăm raportul care,
În stil parlamentar,
Era pitit printre sertare,
Atît de lapidar...

Victoria-l ținea secret,
Și nici acum nu-i gata,
Cine-i făptașul și discret,
Ne joaca încă, fata.

.....

Erau mitici și mititici,
Iar doamnele în ceață,
Căci de la ciorba de urzici,
Le tot ploua-n mustață.

Cu mămăligă și mujdei,
Ciurec dar și banane,
Peia le scrie la toți trei,
De cupă și castane.

De pe la Giurgiu se aude,
Că s-a răcit Rarăul,
Și o să dea și pe la rude,
Deci s-a pierdut cu hăul.

De Beladonna nu mai știm,
Căci și-a mutat fanfara,
La Radu latră doar intim,
Să nu audă țara.

De la Felicia Baltag,
Scrisoare-i, de la mare.
E spre Agigea-n Babadag,
Un festival, să care...

Grigore este-ntr-o ureche,
De frigul căpățînii,
Letopiseț ce-i nepereche
Punctînd, ca și bătrînii.

Felicia divorțu-l coace,
După străinătate,
Zicea că astfel satisface,
O... Agresivitate!

Iar Luminița ne mai scrie,
De după Stînjenel,
Ce stă acum ca mărturie,
La capăt de tunel.

Vasile nu a zis nimic,
Și nici nu ne va zice,
Vorbește doar hipotermic,
Dar, joacă din burice!

Lizuca raporta verbal,
Că table nu jucau,
Ci butoiașe, textual,
În ritm de folk cîntau.

De la Ion avem raport,
Cel mai complet pesemne,
Cum nu avea nici pașaport
La pietrele eterne...

Aci l-am prins la croșetat
Ciupelniță din... Doamne
Și în raport l-am constatat,
La graniță... de coarne!

Maria, gata! Este gaj,
I-am pus și greutăți,
Avea un cap în portbagaj,
Și plin de răutați!

...

Recit așa, uimit raportul
Victoriei... Lipan,
Din megafon, aeroportul
Ne-anunță de vre-un an.

Cum prin bagaje se găsea,
Patrocle și „Baltagul”,
Victoria-și mărturisea
Agonică ... gulagul!

Drag FLORR!

Cloșcă nu vreau, c-am cumpărat,
Și ouăle-s de aur...
Cînd Constantin e împărat,
Florin e doar un faur!

Mușcînd, el a dat de-o slută,
Învățînd că divizarea
Prin vecini, doar îl ajută,
Să propage segregarea.

Lory oricum e-o înălțată,
Și drept le spune...înadins,
Ãșa că Ioane las-o baltă,
Că drumul ei e tare-ntis!

tare-ntins! (of tastele astea!)