Dumitriu Florin-Constantin

Răyboaiele, s-au dus tot în numele Domnului Lory! Terorismul și atentatele tot așa... Astea sînt minciuni pe care oamenii le iau ca pe antinevralgic sau algocalmin. Altfel cred că și-ar pune ștreangul de gît și atunci biserica i-ar blama cum că au facut-o în numele Satanei! Mulți pe planeta asta se folosesc de numele Domnului cu un scop mai mult sau mai puțin bun. Important este să extragem esența învățăturilor Domnului, să trăim cu înțelepciune, și să \"rîdem\" de cei ce se folosesc de acest nume atît de habotnic.

Val! Cîți dintre ceilalți ți-au dedicat ceva? Cîți dintre necunoscuți au plîns pentru tine? Să te duci Val dacă consideri că ești mai iubit acolo. Lasă totuși aici amintirea că ai fost... Corr e total dezamăgită... Nu cred că numărul contează ci substanța sentimentului. Nu știu dacă așa se scrie istoria învingătorilor. Aici ai pierdut războiul, ai cedat terenul și ai predat armele... Păcat. Eu rămîn!

Te-am citit cu atenție de fiecare dată, cu dragoste, cu bucurie. De cele mai multe ori ți-am răspuns cum am putut eu mai bine. Sufletul meu a tins către scrierile tale, tot timpul. Nu știu ce te-a apucat și pe tine, așa, deodată, dar consider că vrei să mă rănești în mod intenționat prin această atitudine de a-ți retrage textele alături de care am trăit și eu. Fac orice pentru a-ți schimba această pripită hotărîre, dar nu trece și peste mine Val! Sînt mîhnit și mă simt trădat de tine și de cuvintele pe care mi le-ai adresat dealungul tovărășiei noastre pe site. Cosideri ca vrei altceva! E perfect, te înțeleg și îți respect decizia, de a nu mai posta! Dar textele te rog să le lași acolo unde sînt ele. Acolo vor rămîne, semn că a trecut sculptorul Valeriu Cercel un om de mare valoare artistică și un suflet minunat. Mulți au dispărut ca „măgarii în ceață”, unii, chiar dacă scriu sînt niște „măgari în ceață”. După parerea mea, tu nu te incadrai în nici unul dintre aceste șabloane. Am înnebunit aflînd această veste. Te-am sunat pentru a mă convinge dacă nu cumva ai luat-o razna și pentru a te ruga să-ți reconsideri decizia eronată de a-ți retrage textele. Dragul meu, textele tale sînt foarte bune și consider că nu încurcă pe nimeni dacă ele vor rămîne pe loc... împotriva timpului.

„De-aș putea să dau durerea, pentr-un strop de fericire,
Și să schimb întrega ură, pe-o secundă de iubire,
Iar din lacrimile toate, de-aș putea torent să fac,
Să dispară în oceane, cu tot răul fără leac,
De-aș putea ca mărăcinii, prăfuiți de lângă drum,
Să ne-mbete ca și crinii, noaptea cu a lor parfum,
De-aș putea să ard tristețea și din flăcări, bucurie,
Urletele disperării, să le fac o melodie,
Norii negrii, de-aș putea, i-aș ascunde după munți,
Și pe soare l-aș ruga, să ne descrețească frunți,
Stelele, le-aș da pe toate, le-aș culege de pe cer,
Fiecare să și-o poarte, îmbrăcat cu-al ei mister
...............................................
Timpul, cu aripa lui, l-aș opri din zbor, cu\'n vers,
Să ne bucurăm o clipă, că e Rai în univers.”…

versuri minunate din poezia “De-aș putea” de Valeriu Cercel.

Erau adevărate aceste cuvinte Val? Sau ne mințeai pe toți?

Sufletul meu așa te-a văzut:

” Făuritorul de biserici
poezie [ ]
Lui Valeriu cu drag...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Dumitriu Florin Constantin [FLORR]
2005-07-09 | |


Idilic, dintr-o lacrimă pierdută,
Mai pune-o cărămidă chiar la bază,
Născînd un om, o floare, chiar și-o ciută,
Oprind secunda dintr-o veche stază.

Își trage sufletul în vie-amărăciune,
Oftează cu un vaier de lumină,
Își scutură căciula de tăciune,
Mai pune-o cărămidă cu cianină...

Și murmură un cîntec mai rupestru,
Știut e, doar de el, în mare taină,
Sfîntul Ștefan, în trecere, ecvestru,
Îi scutură de praf penelul-haină.

Împinge cu-ndîrjire la resteu,
Lipindu-și obosit tîmpla de scară,
Clopotniței în casa Dumnezeu,
Îi cîntă heruvimi și se-nfioară.

Cu dalta și ciocanul țese pînza,
Esențe vechi amușinînd în palmă,
Cuvinte dragi mai circulă în frunza,
Ce sparge gîndul într-o zi mai calmă...

E liniște cînd totul se ridică,
Și prinde formă, parcă-n amuțire,
Și cuiul și ciocanul își abdică,
Un sunet de secundă-n tînguire.

Sub bolta visătoare, răcoroasă,
Se spală, primenindu-și cald uimirea,
Coloana îngerilor dintr-o zi ploioasă,
Clipindu-și în albastru rost iubirea.

O lișiță anunță din paludă,
De vizită, a umbrii călătoare,
Înviorînd a viață dulcea hudă,
Catapeteasma bolții funerare.

Acum, aici și peste tot în lume,
El e prezent ca sclav al nemuririi,
El ctitor de biserici, cu renume,
Cinstind în taine lacrimile firii.”
Nu credeam că după atîta amăraciune și cataclisme în viața noastră ai să ne părăsești și tu. Cu ce ți-am greșit Doamne?

Cu dragoste FLORR!

Am simțit lipsa vampiroaicei. Bine ai revenit în sînul agonicilor Dana. Nu cunosc cauza pentru care ai luat atîtea absențe nemotivate aici dar azi s-a mai umplut un gol. Nu te-ai dezis nici de această dată. Morții deja dănțuiesc de plăcerea lecturării! Ce să mai spunem de vii...:) Mulțumesc! Drag FLORR!

Eu zic să-l încerci pe șapte
Este prim și te ajută,
Să cotrobăiești prin carte,
Poate dai și de o slută!

drag FLORR!

Regina Nopții_... sau chiar Erika:)

O să-mi rămînă limba ca să latru,
O să-mi rămînă ochii să vorbesc,
Și sufletul poți să mi-l tai în patru,
Pămîntu-mi dă puterea și-o să cresc!

Am să mă nasc din zero absolut,
Materia vorbește din geneză,
Voi să tăiați orice... ce n-ați avut,
Și tot o să exist în exegeză.

Textul îl voi ține lîngă inima mea. Drag FLORR!

Că îl regula-neștire
Doamna lui ...Indiferența,
Bătrînețea-n nesimțire,
Mulțumită-i lua potența.

Cu priză la două babe
El „spasiba” poate spune,
Cînd îl pun în patru labe,
Cu-n catren în rugăciune.

Genule! Uitasem cum este poetul Genuneanu! Pacat că ești virgin în astfel de apariții. Îmi plac foarte mult poemele dumitale! Drag FLORR!

Și eu aș rîde... dar unii dintre noi sînt atît de convinși de ce spun, încît, nu mai pot decît să fac versuri proaste... mă inspiră geniul gîndirii lor. Mulți citesc istoria pe-o foaie de closet și apoi se șterg cu ea la gură, alegînd balcanismul din vechiul Fanar într-un marș pionieresc către moarte. Îți mulțumesc de trecere Erika și te mai aștept. Tu întotdeauna ai cuvinte pentru mine și eu rămîn mut de fiecare dată. Precis nu va rămîne așa... Cu drag FLORR!

Chiar dacă totul este ca un joc,
Iar călăuză-ți este Dumnezeu,
În drumul aspru-al carelor de foc,
Și tu poți fi și poate voi fi eu.

În zile ce renasc cu mii de fraze,
Ciorchini de vorbe rămîn nerostite,
Se duc în largul căilor barcaze,
Cu legănarea zilelor mințite.

Trecut-prezent, cioplit între vitralii
De caravane întețind nisipuri,
Armate de strigoi la funeralii,
Plutoane de geniști vînzînd chibrituri.

Ești ca o călătoare printre frunți,
Ninsori ca de cenușă-ți ia vederea,
Iar inlăuntrul tău, bastarzi flămînzi,
Îți readuce timpul și puterea.

Ne-am fi bucurat să aflăm mai multe amănunte despre această revistă, despere coordonatele ei, preocupările acestor oameni ce susțin cultura românească de acolo, speranțele lor. Nu putem decât să ne bucurăm de faptul că există români cu astfel de preocupări. Succes! Cu drag FLORR!

Genuneanu e puternic,
Și la rangul său de fiară,
Poate fi chiar și nemernic,
De ce nu, chiar soțioară!

Pietrele cele mai grele,
Cum le spune Don Mitică,
Sînt în suflete de stele,
Și în lacrima mea... mică.

Maria Prochipiuc – Sunt total copleșit de atenția dumneavoastră Maria. Plâng de fericire că am reușit să vă smulg un zâmbet. Ați fost ca o mângâiere caldă de vară iar așa ceva nu se poate uita până la moarte!

Ion Diviza – Rămâneți același puternic bastion al umorului de bun gust și pentru asta vă apreciez de fiecare dată când ne onorați cu prezența și postările dumneavoastră. Cred că nu există om de pe acest site să nu caute creație stil „made in Diviza Land”! Nu pot decât să mă simt onorat de aprecierile marelui Diviza iar dacă „izbirea de pe stâncă” o faceți dumneavoastră nu pot decât să întorc și celălalt obraz!

Valeriu Cercel – Prieten drag ținut cu strășnicie lângă inima mea, nici nu-ți dai seama cât de mult am învățat de la tine cum se ascute penița dar și cât de mult poți iubi oamenii. Mulțumesc Val!

Dumitru Cioaca-Genuneanu – Ați fost mai tot timpul alături de mine… Mi-ați înveselit zile și nopți. Sunteți omul care reușește să stoarcă zâmbetele și râsul din piatră seacă. Vă ador pentru asta!

Cu cea mai adâncă prețuire și dragoste pentru dumneavoastră FLORR!

(după cele „Șapte zile care au zguduit munții” de Ion Diviza)

SATIRÃ

p.s. studiu de caz fantasmagoric


(Era un timp de freamăt parcă-n van,
Și nici un Pan, sau poate unul… Nan
Nu creiona atît extravilan,
Într-o poveste a Victoriei… Lipan.)

Victoria, mereu îngrijorată,
O gospodină aprigă, cu stare,
Administra cu braț de fier grădina toată,
Războaie de „lamiști” cu „mărioare”!

Dar, o mioară, poate cea mai dragă,
Lipsă fiind acasă, să posteze,
Victoria își luă mare desagă,
Plecă la Vatra-Dornei s-avizeze.

Sunt munți pe acolo, în(Căpățîna)ți
Iar oamenii se au ca… doi fîrtați,
Cînd unul are o mioară grasă,
Un nou baltag se-ascute iar prin casă.

De timp ce să mai spunem că-i (Ra)(rău),
Adică soarele îl vezi ca pe un… hău,
Iar ploaia, gerul, vîntul și… țărîna,
Se mîncă doar cu ceapa, brînza și slănina!

Aici află și ea povestea toată,
C-a fost război de epigramă-nfuriată,
În care Peia, Luminița și cu Grig,
Dădeau devize că mureau de frig…

Felicia cu Gigi și Maria,
Negustoreau pe-o nucă poezia,
Iară Diviza și Atropa Belladona,
Se regizau în filme cum e „Clona”.

Destrăbălare mare printre stînci,
Pe jos, călare…și apoi pe brînci,
Agonici printre brazi și prin ciuperci,
Își adunau înscrisuri-mînătărci.


Iar în final politica e gata,
Se dă un premiu, Peia ia lopata,
Ca omul cel colțos, să sape tare,
Să prindă Belladone de picioare!

De la Atropa așteptam cuvînt,
Dar Carmen, zburătoarea unui vînt,
Ne tot contemplă cu tăcerea și cinstirea,
Precum Victoria îi cată nemurirea…

Și duși sunt toți, precum zice moșneagul,
Pe-aici n-a mai rămas decît „Baltagul”,
Dar scriu decepționat și torționar,
Cuvinte… în raport minoritar!

Urît gest din partea lui Andu Moldovean! Nu mă așteptam din partea unui om ce se laudă cu atîtea calități. Are nivelul 120 dar frustrarile îi sînt de 1200.Mă întreb cîte ședințe de zoga a ținut înainte să jignească participanții acestui forum și mai ales pe autoarea acestui placut eseu! Bobadile, despre mine poți spune orice, chiar vreau să mă înveți ce înseamnă poezia adevărată, dar lasă oamenii pe care nu-i cunoști să se bucure de acest eveniment! Titlul este perfect profesore, iar singurul care salivează pe aici ai fost doar tu! Nu este vorba de nici o reclamă comercială. Ești indus într-o totală eroare... Faci yoga de pomană dacă atît ai putut gîndi. Urît din partea ta, mai ales pentru analogia dintre Loredana Cristea și Miron cozma,, un copil pe care vrei să-l mînjești cu inepțiile dumitale legate de mineriade. Păcat! Te urmăream și te citeam cu interes. Acum pot spune că te cunosc și-mi ajunge! Scrie așa în continuare... te prinde!

Nepricepîndu-se la cizme,
O Loredană de poveste
Mă tot împinge așa la pizme,
Eu, Vasilică, -care este !

Cînd am furat-o parcă toată,
Nici nu mai știu cît de-mbrăcată,
Era cumplit de-nverșunată,
Spunîndu-mi: „Vreau doar măritată!”

Eu, Vasilică, -care este,
I-am spus că domnul Niculaie,
Nu stă degeaba noaptea-n ploaie,
Și tre’ să-i dau că o-ntărește

Ea, are numai una-n gînd,
Să dea la șoricei telenovela,
De parcă ea, Hose și Manuela,
Mănîncă dragostea pe pâine, la un rînd.

Acuma, ce să zic… cînd ne-am luat,
Îmi promitea, căci mintea-i era-n pat,
De toate cele, cum că e mai bine,
Să fiu om muncitor și ea, mă ține.

O gospodină, harnică, aleasă,
La cratiță zicea că e crăiasă,
Și nici nu bănuiam că-n casă vine,
Să-mi lustruiască cizma, un evreu de bine!

Cînd îi făcea atare declarații,
Cum, că românu-i chior la declarații,
Și are el un paloș Niculaie,
Ce tot separă textele de zoaie.

Soața rămasă mută, fără carte,
Mă tot sărea la masa de iahnie,
Crezînd că viața-i ca o cumetrie,
Și calu-i dus cu ea în altă parte.

Îmi reproșează de liceu anume,
Făcîndu-mă „miner de patru clase”
Ea, doamnă e și eu, sunt plin de spume,
De parcă cu liceul se luase!

Dar nu-i nimic, că-i fac un puradel,
Îi prind evreul și-i pun un cercel
În nas, așa să grohăie ca porcul,
Și-o să-mi lucească cizma și norocul!


Drag FLORR!

Viața este un miracol! Dragostea de oameni și de carte deasemenea! Extraordinară este această prezentare a Mariei. Poti avea senzația că fiecare secundă a existenței noastre se transformă într-un grandios eveniment. Îngerii vin la noi! Maria îi aduce! Succesul Loredanei Cristea trebuia să-l cunoaștem cu toții. Pentru a înțelege de ce ne aflăm aici! De ce trebuie să iubim în continuare și pentru ce trebuie să luptăm cu înverșunare! Pentru astfel de oameni cum sînt Maria Prochipiuc și Loredana Cristea! Inima mea bate alături de voi! Drag FLORR!

Privirea ta despoaie și sfîșie furtuna,
Sorbim destinul aprig și tatuat în stîncă,
La noaptea ce se naște în lacrimă e runa,
Înfășurată-n faldul de vis și de poruncă.

„Orbit de chip ingenuu și ferecat în veacuri,
Prelinge-mi-te-n iriși femeie si vioară,
De dragostea tîrzie, ce parcă n-are carturi,
Cioplind a lemn secunda de mosc la o țigară.”

Pămîntul se renaște din tainice izvoare,
În gest cu naturalul, la drumul de cu seară,
Am mandatat în sfere chipuri aleatoare,
Vie în orb-lumina, pe jumătate fiară…

„Și umeri ți-am făcut, catifelați, rotunzi,
Și glas ți-am dat, să torci așa… o doină,
Iubirii printre brazi a doi flămînzi,
Din cuibul de păcat, uitat de moină.”

Ademenită mă respir, mă simt,
Cu taine ascunse-n cer de Dumnezeu,
Și noaptea albă parcă n-o resimt
Cînd eu mă tu… tu niciodată eu!

Drag FLORR!

Ce ar fi să-mi citești tu Vasilică cu voce tare să te audă și mămica din bucătărie! Serios ai dat din vals în tango și consider că Ferentariul e mic copil pe lîngă tine... Geniul din tine s-a rasculat tare rău dacă nici de limbajul licențios nu ai auzit. Păcat, eu nu am vrut să te jignesc cu nimic! Revin cu expresia de părere pe care se pare ca nu ai invățat-o la nici o școală! Nu stiu ce vîrstă ai dar se pare că ți-ai făcut cursurile de educație pe undeva prin Dudești sau Giulești-Sîrbi... Nu am să înțeleg niciodată mania acestiu tip de versificație dar unii cercetători consideră acest gen de manifestare o boală! Vrei să-i spun și numele? Toți în țara asta sîntem genii la cîrcotit dar cu înțelegerea se pare că stăm prost! Nu mă deranjează în mod special ce postezi. Este cartea ta de identitate. Și se pare că ți-o croiești bine. Hai, la bună citire! FLORR!