Dumitrașc Dan

Sub amintirea multor vremuri În care te-am avut, Am căutat acele locuri În care te-am pierdut, Să te găsesc, să te privesc, să te sărut . Sub sunetele tale... sunete letale, M-am lasat purtat

Căzând, închise ochii… Să simtă adierea… Curenții calzi ai iadului, Ce dogorau din umbra Făcută de pământ. Și-și limepezi gândirea Să-și facă loc în cap, Căci doar un singur gând Îi

Și totuși după atâta timp trecut, Minute-n clipe, ore-n ani, Mă simt că-s slab și amărât, Cu o inimă lovită, de mii de bolovani. Acum că am găsit iubirea, Mi-e frică s-o ating, Căci știu ce-i

E o poveste albastră despre un element albastru sau o poveste roșie despre o ondulație. Nu, e despre un element închis la culoare și un alt element incolor. Defapt e despre toate cele 4 elemente. La

Iarna a venit! În sufletele noastre, Dar mai ales, în sufletele lor. Le poți vedea în ochi sclipirea, Lucind ca două astre, fericirea, Enorma bucurie, pe zâmbetele lor. Și bucuria lor te

Cine, se trezește vesel, într-o zi de dimineață, Când o rază de la soare, îl atinge lin pe față? Cine, ziua o iubește, doar când cerul e albastru, Ca și un ocean ce-i place să-și modifice

Visurile sunt compromisurile Pe care ți le faci în somn. Și ca orice om, cobori Și când te dai jos din pat Ele dispar în gol. Și...te pune pe gânduri, Să transcrii ceea ce gândești. Ce ar fi

Totul s-a oprit... Nu-mi pasă de nimic, De școală, de colegi, de frig, Nu-mi pasă de trecut, De durere și suspine, Totul s-a oprit... Când te-am văzut pe tine! Parcă o rază Din nu știu

I (Rătăcit) M-am pierdut! Hei... unde sunt? Oare o-i fi murit, Sau abia m-am nascut? Ce ciudat mă simt, E întuneric și totuși, Nu văd stele... E... probabil sunt ielele, Acele ce, Au

Și totuși după atâta timp trecut, Minute-n clipe, ore-n ani, Mă simt că-s slab și amărât, Cu o inimă lovită, de mii de bolovani. Acum că am găsit iubirea, Mi-e frică s-o ating, Căci știu ce-i