Poezie
Linistea
2 min lectură·
Mediu
Sub amintirea multor vremuri
În care te-am avut,
Am căutat acele locuri
În care te-am pierdut,
Să te găsesc, să te privesc, să te sărut .
Sub sunetele tale... sunete letale,
M-am lasat purtat ca vantul.
Þi-am absorbit din marea ta splendoare,
Și-am încercat din răsputeri,
Să o trimit spre toți,
S-o simtă tot pământul.
Am să te rog să nu te-oprești,
Din șoaptele ce-s mute,
Și tot ce vreau – să-ți mulțumesc,
Pentru momentele în care
Lumea mi-a stat, s-asculte.
Te rog pe tine… doar o clipă,
Să uiți de tot și toate,
S-o lași să te sarute,
Cu buze dulci de noapte.
Ce minunată, ce splendidă...
Și ce mult o iubesc,
Când minte-mi o ia razna,
Și uit să-i mulțumesc,
Că am în fiecare zi din viață
Calmul ce-l prețuiesc.
Hai mai ridică-mă te rog
Să zbor iar printre nori,
Să mai închid odată ochii,
Să simt mii de fiori,
Sau doar aruncă-mă pe câmpul verde,
Să stau cu capu-n norii,
Uimit de mareția Lui,
Și razele de soare… de ale Lui comori.
Așează-te aici că-i loc,
Pe lângă al meu suflet,
Oprește totu-n jur,
Alintă-mă cu-n cântec.
Și eu n-o să te uit nicicând,
Cât voi trăi pe-acest pământ.
00895
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitrașc Dan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 202
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitrașc Dan. “Linistea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrasc-dan-0038205/poezie/14011166/linisteaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.