Poezie
Divină
2 min lectură·
Mediu
Totul s-a oprit...
Nu-mi pasă de nimic,
De școală, de colegi, de frig,
Nu-mi pasă de trecut,
De durere și suspine,
Totul s-a oprit...
Când te-am văzut pe tine!
Parcă o rază
Din nu știu ce,
S-a abatut asupra mea
Sau chiar există Cupidon
Și m-a atins pentru, prima oară
Cu săgeata sa.
Poate visez...
Iar prezența ta
E doar o iluzie optică,
Nici nu știi cu câtă oftică
Îmi pot trăi simțirea.
Nici n-ai idee
Și nici n-ai observat,
Dar poate ai simțit
Secunda ce-a schimbat,
Sufletul-mi ce-a urlat,
Căci vrea să-ți simt privirea.
Vrea să te atingă,
Să te ating,
Să te cuprindă,
Să te cuprind
Și să te poarte-n gând și vis
Până ajungi în paradis
Așa cum ți-a promis,
Reflexia din oglindă.
Ochii tăi.......
Ochii tăi și zâmbetul
Sunt bogăția care
Acum îmi umple gândul,
Și-l face să-și dorească
Să i te-aducă vântul.
Oare exiști, oare exist?
Oare ești demonul meu negru
Sau îngerul din paradis?
Nu știu dar,
Ești speranța unui suflet trist
Ce-așteaptă să se stingă,
Ești ca un fir de ață,
Ești firul mic de viață
De care să se țină.
Ești rază de lumină,
Ești simplă.
Ești divină!
Voi aștepta secunda când tu vei fi a mea
Și voi oprit și timpul să-ți simt eternitatea!
00832
0