Duma Virgil-Florin

Frumos. Încă așteaptă însă picuri mulți de viață, viața ta.
E o izbucnire minunată, poezia aceasta.
Dacă îmi permiți, un sfat: scrie mult, înainte să publici.
Nichita spunea ceva de tipul: treaba poetului e să scrie, nu să publice.

Aș avea rugămintea - firească, cred - ca atunci când un editor pune o poezie la secțiunea \"Atelier\", să își și motiveze, critic, opțiunea.
Asta în general. În cazul particular de față, aceeași - firească, cred - cerere.

Mi se par cateva versuri interesante, anumite zvacniri de poezie autentica. Sunt cam pretentios de felul meu, asa ca te rog sa ma ierti daca iti spun ca mi se pare ca mai ai de lucrat - cu tine. De fapt, ca si fiecare din noi. Scriitura mi se pare ca promite.

Sunt de acord cu primul comentator: numar de vizionări mic, comparativ cu valoarea textului. Altfel, se degajă din versuri un anumit fior, care dă valoare. Cred - ca modalitate de perfecționare - daca-mi ingădui un sfat: a insista pe \"idee\", pe un fir a unei anumite logici (pseudo)narative in poezie. Un fel de intrigă, dacă vrei, a textului, cred ca ar duce la poezii poate de o mare valoare - mă gândesc , de pildă, ca paralelă ilustră, la Doinaș.

Cred că toți avem uneori mici depresii (cu sau fără ghilimele) când vedem că suntem cam puțin căutați și citiți. Ideea care o spunea Nichita, Emily Dickinson, sigur și alții, este că treaba poetului este să scrie, nu să publice. Restul, cred, e problema omului din noi, cu slăbiciunile sale. Scuye filozofia de mai sus: pe scurt, poemul mi-a plăcut prin fiorul incontestabil care îl străbate. Suces!

Text super. Felicitari. M-am amuzat copios.
Asteptam & vrem si altele.
Cu bine.

Amuzant trist: o specie inteligentă de poezie.
Scuze, dar nu-mi plac comentariile lungi. Niciodată nu mi s-au părut utile.

Un text vibrant. E bun.