Dudas Iulia

Ironie, umor negru, versurile tale par șoapte dar de fapt se prăbușesc furioase, cred că ar și lovi dacă ar avea suflu.Mi-a plăcut modul în care ți-ai exprimat nervozitatea, poate ura, poate dragostea pe care în alt mod ți-ar fi fost prea greu să le exprimi.Mările liniștite sunt adânci, cuvintele tale exprimă pasiune, chiar dacă una mai funestă...

Întâiul vers îmi pare cel mai poetic dintre toate, găsesc în el o muzicalitate aparte, cuvintele se topesc armonios.Lait-motiv-ul poeziei pare a fi condiția de \"rece\" spre înghețat dar utilizarea acestui \"rece\" în exces îl face să-și piardă din forță, din imagistică, devine un lucru banal, sâcâitor.
Figura stilistică \"fructe despletite\" îmi dă un sentiment de tristețe, de goliciune sufletească, de zădărnicie, e o expresie rafinată.
Imaginea pe care dorești să o conferi toamnei este aceea din tine, răceala de acolo se transmite anotimpului dar nu îmi explic de ce, nu reușești să exprimi toată intensitatea trăirilor tale, sunt cam banale înlănțuirile de cuvinte, excepție cele amintite mai sus.Numai de bine să auzim, și de la toamnă, și de la tine.

Dacă ar fi după mine (dar nu e), poezia ar începe de la \"Sunt ca o sală goală...\" căci de aici încolo se întâmplă lucruri interesante.Nu știu ce are Luna cu întunericul din tine, nu prea îmi pare potrivită în context, ritmul alert al inimii, sângele înghețat puteau fi sugerate printr-un vers mai scurt dar simbolic.
Dacă înțelegi ultimul vers, ai dezlegat taina poeziei, restul imaginilor nu trebuie să fie atât de minuțios dar simplist descrise, ori suprinzi la final ori poezia curge armonios de la un capăt la altul.Tu nu ai făcut nici una nici alta dar mi-a plăcut ideea care se află în spatele creației, atitudinea de a amâna, de a tergiversa lucrurile mai puțin plăcute din viață, poate, poate or dispărea peste noapte.