Dragoș Vișan
Verificat@dragos-visan
„Cuvântule de lumină, în cer îngeri Te știu pe dinafară, ca noi să Te repetăm pe dinăuntru-ntr-un poem!”
Vechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius,…
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
Toți îngerii țărilor și tăriei
văzduhului suferă de căldură mare.
Totul a ajuns, dintr-un val climatic,
ca o pălincă peste care s-a pus flacără.
Cu zulufii și bărbile tradiționaliștilor
din orice comunitate nu e de glumit.
Or, dacă și în Canada suferă lumea
de încălzirea globală, atunci Leonard
Cohen, din mormânt, ne cântă să nu ne mai
lăsăm nici pleată ca mine, zulufi, de rățoi,
nici bărbi, ca să ne poată
reîngheța emisfera stângă, emisfera
dreaptă și nordică.
SIV, nu știu. E polemica voastră.
Mi-e unul mi-a plăcut poemul. România
e ca Israelul? Tot ce se poate. Se duc
toate de râpă, chiar peste tot, domino!
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
Mi-e dor de o ploaie de stele. Am deschis astăzi ploaie pe Agonia. Nu mai erau remarcate deloc poemele. Nu știu de ce.
O evidențiere mai bună nu se poate. Înșelare, scăpăm ziua de caniculă. Și senin!
Cu Level 500 poți da patru stele și câte cinci puncte premiu!
Pe textul:
„absolute beginners" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„precipitații " de emilian valeriu pal
"simt cum însuși cerul coboară
de parcă m-ar lua prizonier,
poezia ca o nebună mă scoate in drum
să privesc lumea si s-o iubesc".
Iată o altă viziune poetică, prin care poetul depășește limitele liricității obișnuite, realizând un salt în scris.
Pe textul:
„Ninsoarea" de ovidiu cristian dinica
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
Pe textul:
„precipitații " de emilian valeriu pal
Pe textul:
„absolute beginners" de Leonard Ancuta
Acest poem are marele dinamism al prieteniei, fiind un cântec de dragoste rostit ca într-o scrisoare, ori printr-un mesaj (email, telefonic): "am avut o viață pe care n-ar trebui să ți-o povestesc", "înseamnă că poți să-ți încolacești picioarele împrejurul gâtului meu". Și metaforă cu pielea eului liric în care "si-au făcut casă mai multe femei" e foarte strâng; duce cu gândul la un spirit tutelar al locului, magul artiștilor.
Pe textul:
„absolute beginners" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„Apostolii apofeniei" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„Io mă bat cu Rusia din clasa a VII-a" de Sorin Stoica
Nu se poate, sunt invidios că nu l-am scris eu! Chiar nu aș fi reușit. Acesta este adevărul, asta este comunicarea directă. Să vezi și agresivitatea tinerească în lume, să asiști și la contre pe Agonia și să afirmi ca un soldat trecut prin suflul exploziei și căderea camarazilor că "se scuipă ecrane, se freacă tocuri de uși", adică unii se luptă cu toate mijloacele operaționale de care dispun, se mai căciulesc pe la comandanți. Etc.
Receptarea ce face, doarme? E un text care îndeamnă la discuții.
Pe textul:
„e agonie, dar hai să lăsăm asta" de Valeriu D.G. Barbu
Pe textul:
„să ajung la vârsta asta m-a costat viața" de Valeriu D.G. Barbu
"ai zice că am omorât-o" cred că este despre o eroină de roman.
Pe textul:
„s-a sinucis" de Valeriu D.G. Barbu
A venit doar să ne vadă, de sus detot.
Idealul meu este să rămân pe Agonia / Poezie.ro, chiar cu 50, cu 0, nu cu -10 sau -20, căci atunci voi fi iarăsi mort, exact cum sunt numele mele dragi de aici, Paul Coculeanu și Irinel Georgescu (Irușul Peruș & Endelotl) — când n-am mai putut fi Dragoș Vișan (Tulceanul), timp de 11 ani, având -20 căpătat din mărinimia Eugeniei Raiter, care mă promovase exclusiv drept critic literar si eseist.
Îmi cer scuze, Ionuț Caragea, pentru toate cuvintele urâte (dar și pentru cele frumoase adresate în urmă cu 14 ani în acea recenzie). Păcatele tinereții. Dublate de cele ale maturității.
Eu sunt "mort" deja pentru tine. Fă-ți de cap!
Pe textul:
„Endolotl Iruș către un steluțar mai inactiv" de Dragoș Vișan
Astăzi, la 48 de ani și două luni, îmi spun că nu i-am rămas dator cu nimic. Nici măcar cu niște invective simțite adânc în inimă la vârsta maturității mele neartistice. Așa am simțit; îi mulțumesc că mi-a dat prilejul să fiu sincer cu el. N-aș mai repeta. Numai din pragmatica mea încercare de convingere să plece de pe acest site, unde nu prea a făcut lucruri lăudabile, ci a încins mult spiritele (asta nu se uită, din păcate, niciodată, să înfierează ca nepricepuți pe majoritatea agoniștilor și să ne trimită la o nouă școală de... "investitură literară" și la o reciclare de ordin critic literar) l-am făcut "fraier". Îmi pare sincer rău. Regret vorbele grele spuse lui IC.
Pe textul:
„Endolotl Iruș către un steluțar mai inactiv" de Dragoș Vișan
Succes! Ți-am zis că de voi susține oriunde, numai pe Agonia / Poezie.ro NU.
Să scrii multă proză, eseistică, teatru, scenarii de filme!
Poemele poți să ți le traduci în engleză, franceză, chineză, niponă, rusă, poloneză, portugheză, spaniolă, germană, italiană, adorm!
Im limba adorm să publici măcar un poem, te rog, căci asta e lumea străină ce o vorbesc eu aici, din păcate, cu tine. Nu ne înțelegem. Suntem ca niște străini ce nu ne-am întâlnit niciodată-n viață. Să uităm că ne-am și privit față în față. Eu nu șterg nimic pe internet. Nu public niciun volum. Tu ești exact inversul meu. Tai copacii ca austriecii.
Pe textul:
„Endolotl Iruș către un steluțar mai inactiv" de Dragoș Vișan
