Dragoș Vișan

Carnea mea nu mai are mult calciu, sunt ca o fleică de carne bătută făcută numai adâncituri de mama Terra, sunt o umbră dureroasă de lut muncit, pământul mușchilor nu doarme de extenuare Am

Chiar n-am mai scris niciun poem de unsprezece luni și patru zile. M-am lăsat complet de poeme. Poemele nu sunt culese de mine. Poemele au ghimpi răi invizibili și sâmburi în aproape tot miezul.

Amiaza vieții a alunecat pe-un vârf s-a logodit cu soarele și apa-ntinsă nu-mi pleacă niciun catarg din port aștept de mult cocori în depărtări Îmi amintesc neclar blândețea

Se mai spunea jocului stradal number one de la sfârșitul mileniului al doilea "datul pe căruț cu rulmenți". Se dădeau puștanii, deseori vlăjganii majori pe aceste aparate de locomoție destul de

A te ruga este de folos, a te îndrepta este mai mult, etalonul nu-l dă nicicând deșteptăciunea, ci dreptatea și adevărul, a nu ști nimic înseamnă și altceva decât a cunoaște — înseamnă a fi

Tot ce se întâmplă rău pe Pământ este și din lipsa de credință, din luciferica "viziune" a omului de tip nou, consumist carnivor, vitezist notoriu în viață, nepăsător, neîndurător. Istoriile

Insidios, în ciuda gândirii majorității rușilor . Sunt Stepan Trofimovici Verhovenski, am 53 de ani și doar alura unui scriitor, semăn cu poetul Kukolnik, la chip, nu-n destin, Varvara