Poezie

Plutire

Areopagul din Tomis – sfatul bătrânilor mei

1 min lectură·19 septembrie 2011

Mediu

Amiaza vieții a alunecat pe-un vârf

s-a logodit cu soarele și apa-ntinsă

nu-mi pleacă niciun catarg din port

aștept de mult cocori în depărtări

Îmi amintesc neclar blândețea mamei

răsfrântă la treizeci de ani trist

nu-mi trebuia altceva totuși speram

să-mi tocmesc un cămin senin

În el să-ncapă lumea jucăriilor

fără alt mare alb judecător federal

decât mine – iertătorul unei lumi

cu piei roșii și obiceiuri drepte

Părinții-mi sunt departe pe-ostrov

Peninsula ori avanpostul mării

vine-o briză și aud câmpii seara

șoptesc ce mai face-un timp apus

Deschid o cărțulie și-aștept să văd

de-ntreabă tata dacă-i un erou în ea

îl îndemn s-o citească el se codește

nu-l vede bine – complex paternal

Orice drept de-autor se revendică

mai întâi din geniul dat de părinți

începe brusc să-și înalțe plutirea

imaginației dintr-un pumn de copil

003.777

Dragoș Vișan. “Plutire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/13989329/plutire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.