CD în așteptarea administratorului (3 - 4)

III De când îi avea Sașa Tanassi colegi de cameră pe Spam, Ser și Lucky Bad nu mai fumase. Lucky Bad îi scosese la propriu toate fumurile din cap. Îi explicase de la cincisprezece ani ce înseamnă iarba dracului pentru sănătatea unui adolescent. Moarte curată! Când se cerea la toaletă ca să bea apă sau ca să se ușureze, Sașa era suspectat de câte un profesor că s-ar duce să fumeze, cum ar fi făcut unii împătimiți ai tabacului. Psihologul de serviciu al liceului, Cher Banutonty, i-a spus în primăvara asta: - Sașa, ai țigări bune? Dacă n-ai ceva ca lumea, nu te las să mergi. Iar Sașa a răspuns șmecher, ieșind pe ușă: - Nu. Și aia pe care o am a cam intrat la apă! Nu vedeți ce vreme e afară? Când am fost la magazin m-a pătruns ploaia prin buzunare, până-n chiloți. Vreți să vă arăt ce țigară am? - Nu! Ieși, măgarule! Și să nu te-ntorci la oră! Spam cu dinții încălecați, cu gingiile puțin sângerânde, cu părul și sprâncenele negre începuse să facă unele fente și să zică măscări, învățate în această toamnă. De exemplu, mergând pe trotuar cu gașca din clasă, nu saluta pe cei care veneau din sens contrar, ci, în momentul ajungerii vreunuia ori vreuneia pe lângă el, îi dădea un ușor ghiont și zâmbea ca un Mefisto, de parcă ar fi făcut cine știe ce grozăvie, chit că cel atins era o ea. Dacă aceasta se năpustea asupra sa, răspundea făcând o mutră indiferentă: - Poate că tu nu te uitai deloc pe unde mergeai, nu eu! Spam se hlizea și pretindea că s-a ciocnit de ea, însă vrăjeala nu mergea, pentru că mai intervenea și câte un martor al pățaniei. Și nu orice martor! - Þine-ți mâinile pe-acasă, Spam! Îi spunea prietenul colegei ofensate de el. - Nu pot, trebuie să mi le antrenez. Pentru tenis de masă... Am înțeles că-i voie să dai și coate la ping-pong, dacă trage tare adversarul în tine, numai să intre la el, să nu ți-ajungă în aut. - Băi, Spam, făcea fata, vezi să nu te penalizeze pentru tamponarea asta poliția, că nu te-ai dat încă jos de pe trotinetă! Spam se prefăcea că n-a auzit și făcea stânga împrejur, ca să se realipească găștii. - Vă place, nu, cum tachinez eu femeile? E frumos pentru o domnișoară să nu-și țină ambele mâini acasă? - Era s-o-ncurci, Spamule! Râdea cu poftă Ancuța Culmea-Poeții de el. Iar rigidul de Ser îi vorbea serios, făcându-i morală ca un bătrânel: - Nu te mai încrede atâta că ai avea vână! Să știi că dacă tu o cauți cu lumânarea, eu o să stau de-o parte când te va cafti cineva. Nici nu-mi pasă ce-o să pățești dacă te vei mai lega ca beatul de gard. Imediat a trecut pe lângă Spam și proful de română, care se-mbracă în ultima vreme c-un hanorac bej (cu glugă), e-n blugi și adidași, aproape ca toți liceenii. Spam, ce să facă și el?..., să mai încerce încă o dată fenta înghiontirii. Știa că proful ăsta știe de glumă, de aceea își și permitea. - N’ziua, domnule profesor! Făcu drăcușorul de Spam, mergând ca dracul, bălăngănind mâinile și ridicând umerii întrebător, de parcă n-avea destul loc să meargă pe trotuarul din fața liceului. - Ce-i, Spam, te mănâncă, te mănâncă!... Răspunse profesorul de română, Gâgă Vacu. - Mă mănâncă și mă scarpin de ceilalți!... Spam se credea de când intrase în ultimul an de liceu foarte spiritual. Și într-adevăr, prin ridicolul bine dozat al situației pe care acum știa s-o descopere, Spam era cu adevărat un spam periculos, adică un virus care se arată ca un mesaj nevinovat dar contaminează. Bine că fronda sa nu era decât comicărie. Nici urmă de răutate, ci un soi de activitate vulcanică noroioasă a vârstei majoratului. De altfel, câte un coș roșu precum un crater apărea ca un semn de avertisment mai ales acum pe fruntea cam împăroșată a lui Spam, dacă nu pe obraji, măcar pe la mustăcioară, sau prin umbra rară a bărbii mijite pe bărbie. Semănând cu un mușchetar tocilar, cu ochelarii săi interesanți, Spam era foarte încrezător în steaua sa. Dar la carte era tămâie. - Ce-mi rezervă mie viitorul e pus de-o parte! Asta era deviza lui Spam, dar presupunea și o pasiune de a-i enerva pe alții. Fără această pasiune personală, Spam nu mai era Spam. Sașa Tanassi nu o mai înțelegea deloc pe Ancuța Culmea-Poeții. Anul școlar trecut Ancuța parcă se amuza destul de bine ascultând glumele fără perdea pe care le zicea Sașa, pentru că și ea avea gura mare, fiind de prin Moldova. Cum se spune și astăzi mai prin târguri, mai de pe la sate, Ancuța era foarte „populară”. Vorba vine: ceea ce gândea ea trebuia să devină literă de lege și pentru sateliții săi, Ser (satelitul cel mare) și Spam (satelitul cel mic). Ancuța era exact precum coperta unui volum de poeme al Ancuței Leonard (zisă Al sau All), o scriitoare la modă, c-un corp cosmic înconjurat numai de bărbăție, chiar din două părți... Citea din tiza sa poetesă cu nesaț. Poetesa aceasta se-mbăta, voma, se dregea, mâncând ca și ea, cred că suferea și de bulimie câteodată, mai ales când se afla în perioada sevrajului... Sau poate aștepta femeia un copil. Pe un site literar, parcă pe Bocancul, văzuse acum vreun an și ceva că un user îi scrisese Ancuței Leonard: - Am intuit că ești... bărbat, pentru că n-ai descris bine actul sexual. Ofuscată, Ancuța Leonard replicase, spre deliciul Ancuței Culmea-Poeții, care hohotea citind mereu pe gratis poemele și prozele sale cu sânge, sex, cosmonauți, baruri, orgii, vagabonzi, crematorii, ochi tulburi exoftalmici, burți generoase, tatuaje: - Ca artist de geniu nu sunt nici bărbat, nici femeie! Decât ceea ce vor mușchii mei fesieri și abdominali. Iar Ancuța Culmea-Poeții, cunoscută un timp pe site cu pseudonimul Balaurul, s-a băgat și ea, punând paie pe foc în ditamai bocancul artistic al Ancuței Leonard legat de pat: “Abominabilă femeie-bărbat, nu te cunosc decât din poeme, dar nu-ți mai înghit răbufnirile. Până acum îmi plăcea la tine limbajul porcos, de gașcă, inventivitatea. Dar te-ai călcat pe copite și ți-ai răsturnat găleata, risipind bunătate de lapte gros... Cred că formele tale lirice au ceva planturos, total nepotrivit pentru ceea ce-i de obicei în lumea adevărată a literaturii. Culmea, poeții-s mai modești, mai distrați și să știi că nu vei avea decât un succes minor, clamat în pustiu dacă te pretinzi de la început genial. Cazul unui autor care face și drege, care se-aruncă peste public gol, cum a ieșit dintr-un pântece, n-are cum să stârnească aplauze decât comandate, bine regizate. Parcă văd deja în domnia ta pe Nichita. Cea din urmă Nichita, nu de la început. Clona lui Nichita, cea de astăzi! P.S. Exact ca în hitul lui Elton John. Ba nu, pentru că semănați mai degrabă c-o mahalagioacă Nichita!” IV & Ben Goss are o nuanță mai albă la dinți. Și-i dă cu Hellas, pentru că nu mai are zeamă de lămâie și nici lăptic în piticul no,el-no,el. Se înfășoară în draperia albastră a clubului celor cu tulburări de afectivitate și se lasă greu pe spate. În mijloc de noapte, fugitiv, trecătorii de pe stradă îi observă masca de jaguar estropiat, dar nu-l pot lua deloc la ochi, fiind foarte dinamic. Nu-l văd decât puțin timp ca pe-o fantomă, cântând barcarola și prefăcându-se că trece precum un gondolier prin întunericul Amsterdamului. De unde Amsterdam pe cheiurile Dâmboviței? Păi tot de-acolo, că și în canalele flamande or curge măcar câteva grame de sânge dâmbovițean... În cartierul cu felinare roșii-portocalii pe la hoteluri sau carmin aprins Vodafone pe la net-cafenele, unde-i antena 3G cu intermitenta sa emisie, exhibiționistul Ben Goss își schimbă cântecelul prea lagunar ori languros c-un Gaudeamus degenerat destul de tare: „Să ne-mbătăm împreună, cât suntem tineri praf să ne facem, trăiască academia Cetățeanului turmentat, cârciuma Cațavencilor, și degustătorul cel mai mare dintre ei, Profesorul, ce ne-a învățat să ascultăm de trupa celor douăsprăzece prăjini, fiind ofițer sub acoperire la Ochiul și Timpanul de pe lângă portul Amsterdam! Iat-o pe Natalin ce-ncearcă vin, de-atâta tinerețe debordantă s-a trecut, a mucegăit și frunza-n codru șuierând, marea-n zare clocotind!”... Pentru Ben Goss, miezul nopții-i vremea bună de prostit bucureștimea. Se-aud în loc de mârâielile sale, de scrâșnetul dinților pe sticlă, reclamele la pastele de dinți de după geamul unde delirează. Face la un desktop uriaș, ca Horia Brenciu la cârma defunctului Robingo al grandilocvenței pantomimice, o demonstrație pentru copiii insomniaci de pe la net despre jocul de aventură cu Ben 10, iar în pauza de respiro improvizează un scat, o scenetă despre formula stomatologică a geniului bengos ce nu trece ușor de cele zece probe-porunci decât prin magii, iar la spălarea pe dinți prin obligatoria clătire cu apă de gură de la urmă. S-a inventat și-o nouă interpretare actorial-picturală: „Albul albușului, calea laptelui, inocența fulgilor! Deschideți-vă nasturii de la haină și destupați-vă odată mințile, dansați unul altuia, nu vă lăsați amăgiți de monotonie! Urmează un număr superb: îmi trec dinții și gingiile prin ața de gură furată de la un pantofar lapidat cu toate calapodurile din prăvălia sa, pentru că aproape toți clienții făcuseră scarlatină, iar cariile pantofilor numai cu șireturi se pot umple.” & Pantofii umblă pe jos, dinții își reiau locul ieșind în aer să facă baie de soare, chiar și după ce-au fost mutați din loc printr-o directă de dreapta. Dosindu-și oasele-n încălțămintea de lemn a unui vizigot, ce-a fost monozigot la naștere, dar la maturitate hotărâse să lase Câmpia Roman_ațelor ca să tragă el toate sforile și să se ostro_găsească ori să ostro_gătească ostropel dând cu tifla-n nas puilor de românași, Aller Tatu s-a pretins pantofarul nostru, dănțăușul național. Știa că are ceva normal, pe lângă tot felul de diformități: nămărul par al dinților, în total cam treizeci și doi, iar cu măselele de minte poate treizeci și șase – măsura piciorului Cenușăresei, a dansatoarei sale soții, înnăscută să fie mai cu moț dintre toate măritele doamne. Noroc de soție, că n-avea cusur, că altfel cum ar fi fost judecat din prima Aller Tatu de către megieșii săi portocalii, încă de când se făcuse înjurat c-un lătrat de toți câinii persecutați?! Între pantofi și dinți nu poate fi nicio legătură, dar din moment ce Aller Tatu vede măcar o jumătate de duzină, atunci măselele se pot îmbrăca, dinții se pot căpuși ori încalța și ei în porțelan, crom-nichel, iar pantofii se pot găuri, umfla, pot să-i doară pe cei care nu-i schimbă mai des, ori nu poartă două perechi, azi una și mâine alta... Frederik Austerlitz (Fred Astaire) dresa pantofii de step să se miște pe scenă, înveselea fantomele tragice, le făcea să tropăie militărește, sincronizate în platoul de filmare. Cadența pantofilor cu vârfuri albe de step avea ceva din proba de marș. Regula marșului (o probă de atletism tot mai rară, cam neremunerată) e aceea să nu se calce decât pe toată talpa. Regula pantofarului Aller Tatu e pe dos, însă are în comun cu marșul fundalul Internaționalei: să nu ne mai calce talpa deloc pe pământ, ci doar pe norii terciuiți, pe zăpada solidificată ca piatra, pe benzina amestecată cu zoaiele, pe mortăciunile citadine, pe cojile de semințe suflate în roi de vânt, pe milioane de peturi, ambalaje lăsate ca amintire altora pe străzi, pe pungile goale de cipsuri, pe cărți de identitate schimbată-n orice clipă, pe teancurile pliantelor risipite. În „Sonata pentru pianina mecanică” burghezii ruși îi lăudau pe nemții care spuneau că „salvarea stă în metaloide”, însă pusul coarnelor de ren, melc, elan, cerb, schimonosirea carnavalescă, somnul cu sforăituri, altfel spus întreaga paletă a gesturilor histrionice, iraționale, ludico-macabre slave-slabe prezintă din start un rol terapeutic deloc neglijabil. Lui Aller Tatu i-a dat prin cap să ia toate alcalinele-pământoase, începând cu argila și spirulina de prin plafare, apoi a făcut o cură neomenească, robotizantă, mâncând numai metaloide. Și n-a murit, ba chiar și-a dublat conținutul de substanțe anorganice din oase, până aproape de 85-90 %. & Dimensiunea unui CD poate să fie și extrem de mică. De exemplu la CD-urile camerelor digitale. Acestea durează vreo 25 de minute. Sașa Tanassi nu avea decât vreo cincizeci de filme, adică cel mult 1250 de minute de chin pentru cei pe care n-ar fi dat doi bani, nicio para găurită. Îl filmase pe noul director, Evgheni Trufașu nebun de legat, cum se fâțâise foarte indecent de colo-colo pentru măriri succesive de salarii și promovări neașteptate. Pe șoferul său în culmea beției, la volan. Ca un paparazzi îi surprinsese doar în poziții neindecente, total rigide, inumane pe numărul doi al instituției, doamna Mary Bloody Strechea, împreună cu soțul său, fost ofițer de securitate în sectorul doi: jurau ori înjurau îngenuncheați și acum pe steagul PCR să-i dea în gât pe colegii care nu se mai închinau sabatului roșu cu negru: Black Sabbath. Puseseră soții Strechea steagul roșu PCR în borna fixată la unul dintre balcoanele vilei lor, iar pe-o margine a acestui simbol pirateresc internațional se vedea marcarea doliului după defunctul regim: o stofă neagră, lungă de 55 de centimetri..., lată de 7-8. Sașa dădu fuga într-o pauză dintre ore până la magazinul recent deschis. Dar nu-și mai luă niciunul dintre dulciurile preferate... Începu de atâta stresare cu CD-ul prima sa criză de diabet zaharat. Vomită bej, apoi verde-galben, cu multă fiere. Când să reintre pe poarta secundară a incintei, se întâlni cu directorul Evgheni Trufașu, care-n vindecă momentan de criză. Acesta îl strânse de ouă. Ele plesniră. Sașa Tanassi țipă animalic. Ce se putuse întâmpla oare? De unde știa oare taica Evgheni taina discului, dacă nu de la administratorul de serviciu? Cine era de fapt administratorul liceului? Chiar el, salahorul, electricianul dat afară de la compania națională de vampirism energetic. Și abia acum aflase despre Tanassi, ce fel de comoară ascundea el atât de bine! Drept metodă directă de abordare, pentru prevenirea contaminării instituției școlare cu gripa porcină a adevărurilor expuse prea acuzator, directorul Evgheni Trufașu găsise această singură și simplissimă soluție, pentru că dacă l-ar fi pleznit să-i sară dantura cu brațele sale masive de ocnaș poate că Protecția Copilului ar fi intervenit imediat. Oăle se sparg și-n autobuz, mai ales pe traseele ultracirculate, 104, 232, 634... Sașa țipă ca din gură de șarpe. Ajunse la cabinet, i se cauteriză rana înfiorătoare. N-avea mamă, n-avea tată. Și deodată se lumină: - Acum realizez! Administratorul e de fapt Mary Bloody Strechea, care se travestește în fiecare seară și noapte când rămâne pe baricade și împrumută de la atâtea țigări sudate glasul unui bărbat ce dă ordine. Aaa! Și câte aveam pe CD!... Poate că n-a pus mâna de vrăjitoare pe el. O fi ghicit numai ce ascund, pentru că știe tot ce se întâmplă prin internat, e bârfitoarea șefă. Toate deciziile din cancelarie, din CA, de prin birourile suspuse unde își apleacă urechile clăpăuge și sprâncenele încruntate se ratifică la o zi după ce sunt plimbate din gură în gură, colportate mai întâi de ea. Mamă a răniților, ce să zic, babă intrigantă și limbută! Tu i-ai spus directorului Evgheni Trufașu tot ce bănuiai! Îi știai năravul, să ne controleze bagajul, că doar suntem în internat și spune că nu trebuie să ascundem de el azi nimic, niciun ou, că mâine boi ne face! Iată că sunt bou acum, nimeni nu m-o crede dacă mă plâng și la Strasburg că aș fi fost până acum taur, da, din zodia taurului! Am avut din naștere ouăle mai mici, sau au scăzut și ele-n maternitate de atâta plâns după cei care mă lăsaseră pe-acolo, în Giulești. Deodată îi sună mobilul. Răspunse printre lacrimi, printre zgârâieturile adânci de pe față, săpate de unghiile sale când i se oprise sângerarea: - Da, cine sunteți dumneavoastră? Lăsați-mă în pace! Vreau să-mi cauterizez singur rănile inimii și nu cred că aveți cauterul care-mi trebuie mie acum! - Dă-mi ceea ce ai, să nu crezi că de ei vei scapa vreodată dacă nu dai toate filmele! Îi vorbise Jack Vacu, tatăl din provincie, de la mare al profesorului de română Gâgă. - Trebuie să pledezi vinovat la consiliul profesoral, auzi? Se va lua în vedere exmatricularea ta, fără drept de înscriere de la anul. Sunt avocat. Știu ce să fac, o să scapi. Însă cei vinovați vor sta după gratii. Numai dacă vei coopera. Cere o învoire în weekend și ne vedem sâmbătă, așa îți voi șopti pe 26, la Romexpo, la târgul de carte. O să mi te-arate profesorul tău, fi-miu. Îți voi spune parola. Eu sunt Omul de Carte, mă vei recunoaște după mustăți și după barba împletită. Vom vorbi între patru ochi. Să nu mă judeci după... costum! O să vorbim pe-ndelete despre toate.