Signatura Șapte Păcate – ȘAPÃ

Murmur lucra foarte liniștit, tot mai înfocat la proiect. Nu luase concediu și totuși se simțea în stare de relaxare continuă. Preconiza o dezvoltare economică, socială prin Dezobișnuire. Chit că inteligența oamenilor antrenați în ea ar fi redusă la minimum. Începuse chiar să se intereseze dacă nu poate să obțină fonduri de la Uniunea Europeană. Își brevetase un set de Șapte Păcate capitale. OSIM îl încurajase să mai aducă invenții. Cine fusese interesat de set, îl și răsplătise generos. Le pusese pe piață. Se vindeau ca pâinea caldă. Mai ales în lumea bună, din afară ori din țară. Se luase după Seven Sins – gift set. Chiar acum bea într-o cană un capital viciu: Ginger Sloth, spice it up with this wonderfully warming drink (Ghimbirul Lenii, condimentează-ți și încălzește-ți viața cu această minunată băutură). Hot Chocolate. Nu-i mai trebuia nimic, bea laptele foarte fierbinte, amestecat acum cu Ginger Sloth și transpirând abundent în birou, pentru că nicio aventură prin stațiunile Olimp, Neptun, Mamaia, nu-i putea aprinde la fel de tare simțurile, imaginația decât această spornică băutură: Dezobișnuirea. A consuma în stadiul ei pulverizat, dizolvată în lichid fierbinte. Păcat după alt păcat, dintr-acelea capitale. Își reamintea de fiecare dată că este un pionier al configurației mondiale de mâine. Voia să implementeze în organismul național stadiul incipient al pervertirii societății cu năravuri până mai ieri patriarhale. După ce-și bău cana cu ghimbirul lenii creatoare, deodată Murmur se trezi într-un cerc de unde viu colorate al unui program interstelar ieșit din laptop. Îl înconjurau energii extraterestre-cataleptice. Fratele său mai mare cu șapte ani, Ermil, făcuse parte din societatea Elta Universitate. Fusese prin anii 1993-1996 graficianul revistei. Fiind destul de contemplativ, Ermil dăduse multe desene alegorice, inspirate de moartea Feliciei, fosta colegă de clasă a lui Murmur. De la el, însă mai ales de la Petru și Ioan, maeștrii conferențiari ai Eltei, aflase Murmur că o revelație din partea Marii Zeițe Maitreyi se poate manifesta prin posedare sau prin călătorie afară din trup. După Marii Maeștri Tibetani, orice prilej e bun pentru levitații și depersonalizarea care-i face pe oameni superiori spațiului ori timpului, văzându-se subjugați treptat afundării în nimicul primordial. Murmur se gândi în transă la ultima sa invenție: mutarea viitoare a oamenilor în stații frigorifice de conservare, unde oricum e destul loc, iar pe vremea caniculei atât de bine. În schimb, iarna refrigerații ar popula cuptoarele industriei metalurgice, laminoarele. În acest fel statul scapă de-o grămadă de cheltuieli, serviciile îngheață vara și iarna, putem ieși mai repede din recesiunea economică. Doar răcitura umană – piftia estivală – și flambarea-bronzare artificială – pastrama trufanda hibernală – pot salva România de la previzibila prăbușire, imposibilitatea contactării altor uriașe datorii de la FMI. Adică indirect de la americanii care au fost mai întâi tot niște dezobișnuiți, numai că nu știau decât atunci când piereau ca tâmpiții. The road to Far West! Drumul oaselor... Niciun Vest Sălbatic n-a fost mai crud decât regatul Marii Britanii. Niciun regim rasist din secolul trecut XX nu s-a ridicat apoi până la stadiul lenii generale de-a învăța, asculta și gândi, pe care l-a atins pragmatismul sau nesimțirea americanilor, în toate deceniile genocidelor de când și-au câștigat independența față de bătrâna sadică a Europei, de Avalonul decrepit înconjurat de mâneci mari și norduri-noduri maritime. Scamatorismul și spiritul cartofor al aventurierilor britanici, uneori și bigotismul de cea mai agresivă speță al anabaptiștilor, metodiștilor au făcut din Noua Anglie, din New Yorkul fost olandez, din Philadelphia la început atât de puritană sub William Penn, din Harvardul la fel de puritan al strămoșilor lui Franklin, Adams, Emerson, Hawthorne și Abraham Lincoln, din toată coasta estică a Americii un teren de introducere tiptilă a Dezobișnuirii. Când s-a simțit că Vestul și ținta Californiei deschide un rai infracționalității, perversității ideolologizate de orice fel, atunci au năvălit tot felul de oropsiți ai sorții, proletari îndeosebi, creând peste Atlantic un fel de falanster al terorii rasiale. Pentru că albul îi voia scalpul celui care nu era la fel de alb ca el. Deodată bătu cineva la ușa lui Murmur. Curcur, mâna sa dreaptă, se plictisise și el de-atâta vacanță. După ce-o făcuse pe Ghiuner să abandoneze scutul pe care i-l activase bărbatu-su, Ervin, i-o dăruia acum din cadrul ușii șefului său direct. Murmur tresări, ieși c-un vizibil efort din starea de leșin care-i fusese strecurat în tot corpul de Ghimbirul Lenii. Intră la loc în trup, după ce gândul îl dusese până prin Texas, Colorado, Arizona – într-o campanie banditească de confruntare cu mexicanii și comanșii. Drumul spre Santa Fe i se părea drumul Dezobișnuirii de astăzi a europenilor cu toată cultura acumulată. Drumul printre cactuși, stânci, bizoni, presărat cu-atâtea vendete ale albilor pe vitejia pieilor roșii este la fel de oranj, de cald, de zemos ca traiectoria urmărită în prezent de suspușii națiunii. Ascunse repede signatura Șapte Păcate – ȘAPÃ – introducând în sertar laptopul, din care antetul ei lumina spre tavan într-o hologramă terifiantă, cu încornorați și tatuate, cu scalpați și molestate, sodomizate. - Hai, Ghiuner! Intră, îndrăznește. Nu te mușc, stai pe taburetul acesta turcesc. E foarte comod, să știi. - Nu deranjez chiar cu nimic? Întrebă Ghiuner, foarte intrigată de fantasmele ce i se arătaseră câteva fracțiuni de secundă din prag. - Pe mine, niciodată! Ce mână mică dar haină ai. Ia spune-mi, de ce ai vrut ca numai prostul tău de Ervin s-o ți-o mozolească până acum, să ți-o propească trei ani de zile de atingerile străinilor? Parcă ai ține-o pentru alții paralizată, când atâția flăcăiandri îi pot mângâia și mânca dintr-o privire degetele fără niciun inel, catifelarea, culoarea atât de arămie? - Ce să fac, dacă Ervin nu-i cine m-așteptam eu să fie? - Ai primit o educație tătărească primitivă, în care se spune că femeia n-are dreptul să sufle în ciorba soțului ei nici atunci când e înșelată, nu ? - Da. Venea beat din port, apoi se mai îmbăta o dată și-acasă, deși la noi nu-i voie ca bărbații să se-mbete. Mă bătea și a doua zi se ducea la moschee, satisfăcut că face întocmai precum strămoșii care au venit în Bugeac și Dobrogea, de pe timpul lui Ginghiz-Han, ori al lui Timur cel Șchiop. - Și te-ai complăcut atâția ani în atmosfera asta, în damful lui bărbatu-tău? - Până acum cinci zile. Chiar n-am mai rezistat. Norocul meu e că m-a primit într-o garsoniră mătușă-mea din Cumpăna. Fac naveta spre Constanța. Dar ea vrea să mă-mpace repede cu el, cu ai mei. Trebuie să fug acum și de la ea. - Tu, ca femeie, vrei un leac pentru a scăpa de încorsetarea asta pusă la cale de rude, ori de membrii castei voastre? - Cum să nu, Murmure! Chiar pentru asta l-am lăsat pe Curcur să-mi facă tot ce vrea. M-a ciupit de fund, de sfârcuri. Ca să ajung la tine, mare guru și să-mi arăți calea. Murmur o mângâie pe sânii care se zbăteau în rochia de vară precum doi bursuci abia întărâtați. Ea chicoti, surâzând cristalin, dar cu tonalități sparte, pentru că nu iubise niciodată ca lumea. Iar trupul unei femei neiubite se transformă iremediabil, luând un anumit aspect frigid, retractil, chipul său căpătând laba gâștii pe la ochi, dacă mijlocul, coapsele, gambele nu iau forme planturoase. Ghiuner nu-și pierduse gingășia de fată mare, dar avea unele tendințe de slăbire accelerată. Îi apăruseră niște cute urâte între sprâncenele excesiv pensate. Un furuncul la ochi i se vindecase lăsând totuși o urmă, vizibilă. De parcă ar fi vrut să reizbucnească. Murmur nu știa ce să creadă despre viitorul ei. Parcă o vedea întoarsă la bărbatu-su și lăsându-se înduplecată de familia acestuia să facă apoi copii. Pentru ca el să continue aceeași viață nesănătoasă, mergând pe ascuns, fără să știe nimeni din comunitate și la Musette, lângă Piața Griviței, într-un tractir ordinar cu mai multe etaje, ridicat prin anul 2000, având în fața treptelor un elefant de carton sau gips vopsit în rozul cel mai barbar. Da. Ghiuner putea doar să aibă primul, cel mai scăzut acces la practicile Dezobișnuirii, însă mai mult nu! Iar aceasta, pentru ca pe viitor să nu uite ce i se programa în viață aici. Murmur o abandonă cu viclenie din brațe, scuzându-se că o vede atât de însetată (de el, de oricine?) și vru să-i ofere ceva special, de neuitat. Se duse la plită și puse la foc mic un ibric turcesc. Însă nu cu apă, ci cu lapte. Îl luă aproape încins, turnă conținutul, apoi desfăcu repede capacul acelui Luxury hot chocolate set, care avea ca semne distinctive tridentul și cornițele cârcotașilor din lumea bună, a întunericului păcatelor capitale. - Chocolate Sings ai gustat până acum? - Ce-o fi asta, că mie nu-mi ajunge banii nici pentru cafea Elita roșie ori pudră de cacao!... - Ia gustă puțin, iar apoi să-mi arăți te rog ce vrei să faci. Ghiuner sorbi puțin din cana de porțelan chinezesc. Brusc începu să aibă halucinații. Păunii, cireșii înfloriți și chiar pagodele de pe ea surâdeau, șase chinezoaice impudice își desfăceau chimonourile și începeau să se strângă în brațe într-un parc din vechiul Pekin, fiind contemplate de-un grup de soldați și ofițeri britanici. Ghiuner, sorbi tot mai mult, bău toată cana. - Este drogul numit Pride. Adică: Mândria fie cu tine, doamnă! Nu te afișa când vei păcătui și tu. Suportă-ți bărbatul, dar bate-l și strunește-l bine, mai întâi când o fi mai ostenit. Pune stăpânire pe casa ta, chiar dacă ea are fisuri, miros de igrasie, de parfumuri ieftine ori scumpe rămase în pielea bădăranului… care nu-ți mai repară nici o priză, de când se sparg toate-n capul tău. Ia făcălețul și bagă-i-l în fund nu prea adânc. Vezi să nu-i rupi rectul. Mai ales atunci când vine turtă bălăngânindu-se pe străzi târziu în noapte, după ce-a fost la gagici. Fă-l cocă, apoi frământă-l ca să te asculte numai pe tine. Să te știe cea mai rea, diavolița șefă. Rich, creamy and smooth, using the finest roasted cocoa beans. - A, am priceput! Răspunse Ghiuner. - Încă n-ai priceput nimic. Uite ce-i. Mai întâi să știi că bărbatul necălărit ca lumea de femeia aruncată de pe el cât colo, tot mustang sălbatic rămâne, toată viața. Așa că în mâinile și-n cracii tăi stă toată puterea succesului. Întregul rodeo. Poți să ai amanți câți vrei, mai ales dacă ți-l mai iau pe soț și la baruri, însă ți-l aduc pe urmă cu mașina direct în patul unde s-au lăfăit și ei, lăsându-ți și ceva cadouri. Vino aici, scumpă Ghiuner! Ea își dădu în sfârșit jos rochia. Avea părul pubian de-un maro foarte deschis, iar pielea destul de bronzată se întărise devenind aproape un scut, însă un scut ce acționa precum un compresor. Murmur se simți aproape stâlcit de trupul ei, care nu știa să împartă ca lumea îmbrățișări, mângâieri, nu știa nimic din ceea ce le trebuie bărbaților. Făcea și el exact ce-i făcuse animalicul legiuit de-acasă… se turtea pe alt scut, se satisfăcea, se masturba în mișcări rapide, fără sens, ca într-o experientare a gustării necurățeniilor, atât de cenzurate în comunitatea tătărească din Dobrogea. - Ia să-ți îndepărtez eu ciuful acesta. Este inestetic, e vară și bărbatului tău îi e silă de el, că doar își scaldă glandul numai în suprafețe de oglinzi, parfumate, cu câte un fluture, o șopârlă sau o inimă tatuate chiar în zona pubiană. Ghiuner se opri puțin din avântul său. Stătu să se gândească. Își șopti în minte că de când avea doisprezece ani nu mai fusese mângâiată atât de frumos, acolo, în zona intimă, pe floarea nemirosită de altul, terfelită mereu de către babele tătăroaice, pentru că spuneau despre aceasta că-i tare spurcată, exact ca rușinea pământului, cum i se zice muntenește unei plante. Tot babele acelea cu fețe smochinite de vârstă și răutăți mai zicea despre fața tătăroaicelor tinere să fie nconjurată cu voal, cu feregea până sub ochi, pentru că gura, buzele aduc aminte altor bărbați de ceea ce vede numai soțul! În adolescență, prin liceu, când îi dăduseră primele fire de păr lung, arămiu pe lângă labii, o colegă de clasă, Aida, o mângâiase pe sâni și, ducându-se amândouă la toaletă, îi linsese până avusese un spasm colosal un loc despre care a citit apoi că s-ar numi clitoris. Apoi o pusese și pe ea să facă același lucru dar s-a scârbit brusc, pentru că Aida avea păr mai des, aproape negru, de parcă semăna cu o pensulă. Ea era cu doi ani mai mare. Rămăsese repetentă, știa de bărbat. Pe când bărbatu-su nu-i oferise nicicând decât dureri, perversități, palme și pumni. Mai din obligație, mai din plăcere, Murmur îi arătă lui Ghiuner ce înseamnă un preludiu, apoi o penetrare de suprafață, micul orgasm. Nu voia să continue, ca să-i dea idee de senzații tari, pentru că după aceea nu mai scăpa de ea. Oricum Ghiuner era în culmea extazului, însă era și ea conștientă că doar se dezobișnuiește de calvarul îndurat până acum. Tătarii ca ea și ca bărbatu-su sunt oameni modești, cărora le plac veselia, petrecerile cu rude și amici, bucuriile simple ale vieții. Foarte rareori amantlâcul le cuprinde și pe soții. Nici acum nu voia prea mult. Știa că nu poate deveni amanta lui Murmur, deși erau cam de aceeași vârstă. Îi părea bine că el îi arătase atâtea lucruri. Că-i oferea libertatea de-a alege, între o viață haotică, fuga după plăceri interzise până acum și una programată și prin voința sa, întorcându-l pe degete chiar pe soțul ei, dacă știa cum să-l astâmpere și să-l subjuge personal. Brusc, Ghiuner își opri mișcările. Era evident că Murmur voia să o lălăie, mai mult s-o întărâte. Nu voia să riște, pentru că acestuia nu-i plăceau prezervativele. Sigur avea pregătite pentru ea anticoncepționale. Iar ea nu voia să înghită așa ceva. Își luă repede cana de porțelan. Se mai uită la desenele colorate. Iată, nu se mai vedeau decât patru fecioare și două gheișe imorale, care își puneau chimonourile și plecau acasă ori în lume, într-acolo unde puteau lua imediat înfățișarea de matroane onorabile, după ce se măritau. Făceau copii, îi acaparau cu tot felul de strategii sexuale pe soți, aceștia mai hălăduiau și prin alte paturi, până ajungeau să le divinizeze numai pe ele. Vieți de mironosițe, puțin pervertite de specialiste în prima tinerețe. Ori încă din adolescență. Ușa de la biroul gurului Murmur fu închisă de Ghiuner cu nonșalanță. Murmur surâse și se reapucă de plănuit.