Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Durerile mării

1 min lectură·
Mediu
Spumoasă și-n afară cum se albește
halba
marea naște ceața-n parâme de ceresc
catarg
Bancuri de pești îi tocesc șoselele străvechi
carnal
de parc-ar înota până azi dipnoii pești
și-atlanți
Marea-i femelă gestantă-a bourului alb
moldav
ce-l cheamă într-un hotel din nave avariat
măcar
Ea năștea ușor odată multe mii de sturioni
pe-un braț
acum îi survolează și-i pândesc pușcașii-n
radar
Marea și-a pierdut la noi doar Trei papuci –
I. pruncă
își uita Histria portuară pescărița furată de-un pirat
II. fată
se iubea cu renegatul Apusului Publiu Ovidiu Naso
III. mare
fu durerea fără de mări(re)-a lui Ștefan și-a fiului ultim
Rareș
Cum și-ar mai putea-ncălța acum
marea aceasta cele trei picioare
(dobrogean, basarabean și balcic)
dând bastoane oarba hăt departe
de vine ceață și Prut spumegă-n cascade
001640
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
129
Citire
1 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Dragoș Vișan. “Durerile mării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/1837838/durerile-marii