Poezie
Durerile mării
1 min lectură·
Mediu
Spumoasă și-n afară cum se albește
halba
marea naște ceața-n parâme de ceresc
catarg
Bancuri de pești îi tocesc șoselele străvechi
carnal
de parc-ar înota până azi dipnoii pești
și-atlanți
Marea-i femelă gestantă-a bourului alb
moldav
ce-l cheamă într-un hotel din nave avariat
măcar
Ea năștea ușor odată multe mii de sturioni
pe-un braț
acum îi survolează și-i pândesc pușcașii-n
radar
Marea și-a pierdut la noi doar Trei papuci –
I. pruncă
își uita Histria portuară pescărița furată de-un pirat
II. fată
se iubea cu renegatul Apusului Publiu Ovidiu Naso
III. mare
fu durerea fără de mări(re)-a lui Ștefan și-a fiului ultim
Rareș
Cum și-ar mai putea-ncălța acum
marea aceasta cele trei picioare
(dobrogean, basarabean și balcic)
dând bastoane oarba hăt departe
de vine ceață și Prut spumegă-n cascade
001.662
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat